Vineri seară, la o cină privată organizată de Forum Club din West Palm Beach, Donald Trump a scos din buzunar un scenariu care a stârnit râsete în sală, dar frisoane la Havana. Președintele american a descris cum vede el „preluarea controlului” asupra Cubei: portavionul USS Abraham Lincoln, cel mai mare din lume, ancorează la o sută de metri de coastă, și conducerea insulei răspunde cu un „vă mulțumim foarte mult, ne predăm”.
Scena a fost spusă cu zâmbet, în fața unui public ales, dar cuvintele au venit la câteva ore după ce Trump semnase un ordin executiv care extinde masiv sancțiunile americane împotriva Havanei — lovind de data aceasta băncile străine care mai îndrăzneau să colaboreze cu guvernul cubanez, impunând restricții de imigrație și extinzând embargoul asupra sectoarelor energetic, minier și financiar. Momentul ales nu a fost întâmplător: 1 Mai, ziua în care Cuba își etala în stradă rezistența, cu sute de mii de oameni pe Malecón, în fața ambasadei americane, sub sloganul „Patria trebuie apărată”. Liderul revoluționar Raúl Castro, de 94 de ani, și președintele Miguel Díaz-Canel au asistat din tribună la defilare. Washingtonul, fără nicio urmă de ironie, a ales exact acea zi pentru a strânge și mai mult șurubul.
„Niciun agresor nu va obține capitularea Cubei”
Răspunsul Havanei nu a întârziat. Sâmbătă dimineață, Díaz-Canel a apărut pe rețeaua X cu un mesaj adresat direct comunității internaționale: amenințările militare ale lui Trump au atins „un nivel periculos și fără precedent”, a scris el, cerând lumii să ia notă și să decidă „alături de poporul SUA” dacă va permite „un act criminal atât de radical”. Președintele cuban a adăugat că o eventuală intervenție militară americană ar servi înainte de toate intereselor comunității de exilați din Florida, pe care a descris-o drept „un grup restrâns, dar bogat și influent, animat de o dorință de revanșă”.
Mesajul s-a încheiat cu o linie care a circulat rapid: „Niciun agresor, oricât de puternic, nu va avea parte de predarea Cubei.” Ministrul de Externe Bruno Rodríguez Parrilla a mers mai departe, calificând noile sancțiuni drept „ilegale, abuzive și extrateritoriale”, o „pedeapsă colectivă” care violează Carta ONU. „SUA nu au niciun drept să impună măsuri împotriva Cubei sau împotriva unor țări terțe”, a transmis el, adăugând că Washingtonul „reprimă propriul popor în stradă, în timp ce încearcă să pedepsească al nostru”.
Citiți și: Putin suferă o înfrângere în Africa de Vest
Contextul în care se desfășoară această escaladare este mai grav decât ar putea părea dintr-o glumă la o cină de gală. De la începutul anului, SUA au instituit un blocaj petrolier efectiv asupra insulei — un singur petrolier rus a mai primit autorizație de intrare. Turismul s-a înjumătățit, producția de nichel și cobalt s-a oprit, pene de curent paralizează zilnic cartierele.
Senatul american a blocat recent o rezoluție care ar fi cerut aprobarea Congresului înainte de orice acțiune militară împotriva Cubei — un vot care a trecut neobservat în zgomotul știrilor, dar care nu a scăpat atenției Havanei. Cuba a răspuns și pe teren: sâmbetele au devenit zile de pregătire militară obligatorie, cu exerciții ale rezerviștilor și milițiilor teritoriale, ridicate la rang de ritual național. Între o amenințare rostită cu zâmbet la o cină din Palm Beach și un război real, distanța s-a măsurat uneori în decizii luate tot la cine private.