Criza energetică bate la ușă în Europa: ceea ce până de curând părea un scenariu imposibil capătă contur de amenințare reală. Șocul care se conturează ar putea lovi cu o forță uriașă și ar putea afecta milioane de oameni. Iar miza nu se oprește la facturi mai mari: experții avertizează că pot urma efecte în lanț asupra economiei, industriei și aprovizionării. Tot mai des se vorbește despre penurii de energie și chiar despre restricții, pe fondul războiului cu Iranul și al riscului de blocare a Strâmtorii Ormuz. Următoarele luni pot deveni un test dur pentru Europa și pentru sistemul ei energetic.
Criza energetică va lovi Europa
Aproximativ 20% din petrolul și gazul natural la nivel mondial trece prin Strâmtoarea Ormuz, unul dintre cele mai sensibile puncte ale pieței energetice globale. Ani la rând, închiderea ei de către Iran a fost tratată ca un scenariu teoretic. Acum, însă, riscul începe să fie văzut ca o posibilitate concretă.
Blocada nu ar afecta doar petrolul, ci și produse-cheie precum motorina și combustibilul de aviație, dar și materii prime strategice precum îngrășămintele și heliul, esențial în producția de semiconductori. Dimensiunea șocului depășește clar sectorul energetic: poate lovi lanțurile globale de aprovizionare și, implicit, întreaga economie.
Cancelarul Germaniei, Friedrich Merz, a comparat posibilele efecte ale crizei cu pandemia COVID-19 și cu începutul războiului din Ucraina. Ministrul italian al apărării, Guido Crosetto, avertizează direct că ar putea urma consecințe greu de suportat pe termen lung.
O notă și mai apăsată a venit din partea președintei Băncii Centrale Europene, Christine Lagarde, care a spus că efectele ar putea depăși „orice imaginație”, mai ales dacă tensiunile se prelungesc.
O criză cum nu a mai fost
Spre deosebire de crizele energetice din trecut — embargoul petrolier din anii ’70 sau criza gazelor din 2022 legată de războiul din Ucraina — situația de acum riscă să lovească simultan mai multe surse de energie.
Dacă în anii ’70 întreruperile vizau aproximativ 7% din resursele globale, amenințarea de astăzi ar fi de circa trei ori mai mare. Închiderea Strâmtorii Ormuz ar afecta o parte mult mai mare din piață, într-un moment în care economia mondială este deja slăbită de tensiuni geopolitice și de capacități de producție limitate.
Specialiștii subliniază că piețele se confruntă, în sfârșit, cu un scenariu discutat de ani de zile, dar rareori considerat cu adevărat probabil: blocarea celui mai important „gât de sticlă” energetic al planetei.
Livrările se reorientează spre Asia
Inițial, oficialii europeni au minimalizat riscul unor lipsuri imediate, invocând diversificarea relativ ridicată a surselor de energie în Europa. În termeni direcți, continentul nu depinde în totalitate de Golful Persic pentru petrol și gaz.
Dar, pe măsură ce conflictul se prelungește, ecuația se schimbă rapid. Țările din Asia, mult mai dependente de livrările din regiune, își cresc cererea și sunt dispuse să plătească semnificativ mai mult pentru a-și securiza aprovizionarea.
Efectul de domino se vede deja: transporturile de LNG (gaz natural lichefiat) sunt deviate către Asia, acolo unde câștigurile sunt mai mari. În ultimele zile, mai multe nave care aveau ca destinație Europa și-au schimbat ruta.
Consecința: piața devine tot mai agitată și competitivă, iar Europa riscă să fie împinsă într-o poziție mai vulnerabilă. Potrivit analiștilor, primele probleme de aprovizionare ar putea apărea chiar în următoarele săptămâni.
Prețuri în creștere și riscul raționalizării
Cel mai vizibil efect este scumpirea. Prețul benzinei a crescut deja, iar combustibilul de aviație a ajuns la niveluri record. Guvernele europene încearcă să țină în frâu valul de scumpiri prin măsuri fiscale și prin apeluri la limitarea speculațiilor. Totuși, dacă oferta continuă să scadă, presiunea ar putea împinge statele spre decizii mult mai dure.
În scenariile luate în calcul apar limitarea consumului, raționalizarea și restricții de mobilitate. Pentru mulți, ar suna ca o întoarcere la duminicile fără mașini din anii ’70 — sau chiar ca un „lockdown energetic”.
Deosebit de expus rămâne sectorul aviatic: combustibil mai scump înseamnă rapid bilete mai scumpe și posibile reduceri ale rețelei de zboruri. Unele companii aeriene ar lua deja în calcul limitarea capacității operaționale.
Industria și lanțurile de aprovizionare, sub presiune
Lovitura cea mai grea s-ar putea vedea în industrie. Costurile mai mari la energie și materii prime se transferă rapid în prețurile de producție, notează TSP.
Sectorul chimic — numit de Comisia Europeană „industria industriilor” — se numără printre cele mai vulnerabile, alături de siderurgie și producția de îngrășăminte. În aceste ramuri, energia reprezintă o parte uriașă din costurile operaționale.
Risc ridicat există și pentru producția de mase plastice și pentru componente tehnologice, care folosesc petrolul și gazul atât ca sursă de energie, cât și ca materie primă.
Citiți și: Trump anunță că vrea confiscarea petrolului Iranului și capturarea insulei Kharg
Revenirea stagflației
Unul dintre scenariile cele mai temute este stagflația — combinația toxică dintre stagnare economică și inflație ridicată. Comisia Europeană anticipează deja o încetinire vizibilă a creșterii, iar prețurile în urcare ar putea pune presiune pe Banca Centrală Europeană să adopte o politică monetară mai dură.
Creșterea dobânzilor ar însemna credite mai scumpe — inclusiv ipoteci — și costuri mai mari de finanțare pentru firme. În același timp, guvernele, deja împovărate de datorii, ar avea spațiu redus pentru măsuri de sprijin.
Numărătoarea inversă pentru Europa
Pe măsură ce ultimele petroliere din Golf ajung în porturile europene, timpul începe să lucreze împotriva continentului. Stocurile și rutele alternative ar putea să nu fie suficiente dacă blocada se prelungește.
Chiar și într-un scenariu în care conflictul se încheie rapid, efectele nu ar dispărea peste noapte. Refacerea infrastructurii energetice și reechilibrarea piețelor pot dura luni, uneori chiar ani.
De aceea, tot mai mulți observatori vorbesc despre un adevărat punct de cotitură. Europa se confruntă cu o criză care nu ține doar de energie, ci de întregul model economic și de producție. Cât va dura rămâne imposibil de spus, dar un lucru pare deja clar: nu va fi o criză scurtă și nici ușor de întors din drum.