Dacă copilul tău începe să înjure – Lovitul, vorbitul urât sau accesele de furie sunt, pentru mulți părinți, semnale de alarmă care apar devreme – uneori chiar în jurul vârstei de doi ani. Mulți adulți trăiesc anxietatea: Fac ceva greșit? Este normal să înjure? Dacă lovește în parc, ce vor spune ceilalți părinți? Un psiholog specializat în dezvoltarea copilului și traume, atrage atenția asupra unui lucru esențial: comportamentele care par „inacceptabile” sunt, de fapt, etape firești ale creșterii. „Este normal ca micuții să experimenteze cu limbajul și, inevitabil, înjurăturile apar la un moment dat”, spune specialista. De multe ori, reacția exagerată a adulților dă mai multă putere acestor cuvinte.
Ce faci dacă copilul tău începe să înjure
Potrivit acestui psiholog, Cristina Cortés, de la vârsta de doi ani, copiii încep să testeze limitele. Învață din ce văd, aud și mai ales din reacțiile pe care le provoacă. Cortés avertizează că panica părinților nu este soluția: „Atâta timp cât adultul nu acordă o atenție disproporționată comportamentului, acesta va scădea de la sine.” Totuși, când limbajul ofensator devine o formă de exprimare frecventă a furiei sau o încercare de a răni, este important să fim curioși: Ce emoții se ascund în spatele acestor cuvinte? Ce simte copilul și nu poate spune altfel? Părinții sunt invitați să asculte, să calmeze disconfortul și să ofere alternative de exprimare: „Sunt furios”, „Am nevoie de ajutor”, „M-am simțit rănit”.
Cuvintele dor, dar pot și vindeca
Cristina Cortés, autoare a mai multor cărți pentru copii și părinți, spune pentru telecinco.es că poveștile sunt instrumente excelente pentru a-i învăța pe cei mici despre emoții, limite și comunicare. „Personajele ar trebui să semene cu cititorii, să aibă aliați – de preferat părinți – și să ofere soluții în cadrul poveștii, nu lecții moralizatoare.”
De asemenea, mediul în care crește copilul este esențial. Dacă limbajul dur este folosit acasă, la școală sau este expus la el prin ecrane, șansele să-l repete cresc. De aceea, adulții trebuie să fie modele pozitive de comunicare: să își recunoască greșelile, să își ceară scuze și să arate cum se exprimă emoțiile într-un mod sănătos.
Sfaturi practice pentru părinți
Ce pot face părinții? Nu reacționa exagerat. În loc de panică sau pedeapsă, alege calmul. Oferă alternative. Ajută-l să exprime ce simte altfel: „Sunt supărat”, „Nu-mi place asta”. Explică impactul. Cuvintele pot răni – dar și alina. Fă-l conștient de efectul lor. Consolidează pozitivul. Laudă-l când folosește un limbaj frumos sau cere ajutor. Folosește povești. Ilustrațiile și personajele apropiate de realitatea lui pot crea un spațiu sigur de învățare.