Sari la conținut

Uniformele militarilor şi poliţiştilor belgieni făcute de români plătiţi la limita supravieţuirii: «Este la fel ca în Bangladesh»

09/07/2020 03:40 - ACTUALIZAT 09/07/2020 03:41

O anchetă a unui ONG belgian efectuată în 2018 atrag atenţia că drepturile muncitorilor angajaţi în fabricile de textile din România, de la Fălticeni și Iași, deținute de companii înregistrate în Belgia, sunt încălcate.
Interviurile cu muncitori români în fabricile deţinute de Seyntex şi Sioen au scos la iveală practici abuzive şi ilegale de muncă, condiţii proaste de lucru şi salarii la limita supravieţuirii, relatează The Brussels Times.

Fabricile produc uniforme şi echipamente de protecţie pentru armata şi poliţia belgiană, poştă, dar şi alte uniforme profesionale.

Organizaţia pentru drepturile muncitorilor We Social Movements a obţinut mărturii de la muncitorii fabricii Moxteco (deţinute de Seyntex) potrivit cărora salariile obţinute abia le permiteau să supravieţuiască. Ei primeau 1.900 de lei leafă lunară brută, adică mai puţin de 400 de euro. De aceea mulţi lucrau şi în agricultură.   Aceştia spun că managerii puneau presiuni să-şi atingă normele de producţie şi nu le ofereau decât o parte din tichetele de masă la care aveau dreptul.  

„În fiecare lună ne întrebau câte tichete de masă urmam să primim. Luna trecută colegii din linia mea producţie au primit 5. Ni se spune că nu îndeplinim normele de producţie, dar cine ar putea să o facă? Este imposibil, lucrăm 8 ore pe zi, fără pauză şi la sfârşitul lunii aşa suntem trataţi”.   Muncitorii au mai spus că în şase luni cei mai mulţi au primit doar un sfert sau jumătate din cele 22 de tichete de masă la care aveau dreptul.

Ce spun reprezentanţii fabricii vs. realitatea din teren

Fabrica Siorom care aparţine companiei producătoare de top în materie de textile Sioen a transmis că oferă condiţii de lucru superioare mediei ca plată şi siguranţă.   Dar raportul ONG-ului menţionat susţine că muncitorii trebuie să se împrumute pentru mâncare şi plata facturilor.

„Muncitorii care trăiesc în oraş îşi dau cam 40% din salariu pe chirie. După asta le mai rămân între 13 şi 24 de euro pentru alimente, educaţia copiilor şi cheltuieli medicale”. Apoi românii muncesc într-o fostă clădire comunistă slab ventilată care se încălzeşte foarte tare pe perioada verii. Muncitorii spun că au probleme de sănătate din cauza lipsei oxigenului şi căldurii din fabrică.  

Raportul ONG-ului vrea să evidenţieze condiţiile de lucru ale muncitorilor contractaţi din afară de companii din Belgia şi vestul Europei, multe dintre ele exploatând normele de muncă pentru a-şi eticheta şi promova produsele ca „produse în Europa”. „Consumatorii, decidenţii politici şi oamenii de afaceri se gândesc greşit de mult prea multe ori că hainele produse în Europa sunt confecţionate în condiţii de lucru bune”, or lucrurile nu stau deloc aşa.   „Într-unele dintre ele, precum de pildă România şi Bulgaria, prăpastia dintre salariul minim şi salariul minim care asigură supravieţuirea este la fel ca în Bangladesh”.