Un gest simplu de omenie s-a transformat într-o tragedie. Un motociclist de 36 de ani, a murit după ce s-a oprit să ajute o tânără rămasă fără telefon. Potrivit reconstituirii făcute de anchetatori, femeia nu cunoștea zona și nu mai avea telefonul mobil cu care să se orienteze. Federico, tânărul ucis, a observat-o pe marginea șoselei și s-a oprit și i-a explicat drumul. Pentru că destinația era aproape, a decis să o însoțească, ca să se asigure că ajunge în siguranță întrucât era seară.
Decizia avea să-i fie fatală. La locul stabilit, pe femeie o aștepta fostul partener, un bărbat de 43 de ani, care a crezut că tânăra sosise împreună cu un nou iubit. Văzându-i pe cei doi, acesta ar fi îndreptat intenționat mașina spre ei și i-ar fi lovit. Abia după tragedie s-a aflat că Federico nu o cunoștea pe femeie și că intervenise doar pentru a o ajuta.
Omul care a murit ajutând o necunoscută
Victima era Federico Venco, în vârstă de 36 de ani, din Samarate, Italia, foarte cunoscut în San Macario pentru felul său de a fi: discret, generos și mereu disponibil pentru cei care aveau nevoie de sprijin. Moartea sa a lăsat în urmă o comunitate profund îndurerată.
Ani la rând, el i-a ajutat pe vârstnicii singuri din San Macario, oferindu-le companie și sprijin concret în viața de zi cu zi. Nici măcar un accident grav de motocicletă, după care a trecut printr-o recuperare lungă și a avut nevoie de cârje, nu l-a făcut să renunțe. Continua să-i viziteze pe oamenii de care avea grijă.
Cei apropiați îl descriu drept un mare iubitor al motocicletelor și al muntelui. Își petrecea timpul liber pe trasee alpine, printre vârfuri și pe rute de alpinism, pasiuni care ocupau un loc important în viața lui. Ancheta este în desfășurare, pentru stabilirea tuturor împrejurărilor tragediei. Anchetatorii iau în calcul că prezența lui Federico lângă tânără ar fi putut împiedica urmări și mai grave pentru aceasta.
În mașina suspectului au fost găsite un cuțit și o piatră mare, de câteva kilograme. Obiectele sunt verificate de anchetatori, care încearcă să stabilească dacă aveau vreo legătură cu succesiunea dramatică a faptelor.
„Sâmbătă seara, eu și Federico am mâncat împreună, era fericit, ne-am luat rămas-bun, dar, din păcate, nu ne-am mai văzut.”
Patrizia repetă aceste cuvinte ca și cum ar încerca să păstreze vie ultima clipă petrecută alături de fiul ei. Apoi îl descrie într-o singură propoziție, simplă și dureroasă: „Federico era un om vesel”. În mijlocul suferinței, femeia spune că își găsește sprijinul în credință și în apropierea oamenilor care au rămas lângă familie. Ea amintește un pasaj din Cartea lui Iov: „Domnul a dat, Domnul a luat, binecuvântat fie numele Domnului”.
Cu o forță care impresionează, mama lui Federico își încheie mărturia astfel:
„Sunt o persoană senină pentru că am pierdut un fiu fericit; lucrurile frumoase nu trebuie niciodată distruse”.