Într-o recunoaștere publică a scopului acțiunii militare, Donald Trump a declarat că preferința sa ar fi să „pună mâna pe petrolul din Iran” și că Statele Unite iau în calcul capturarea insulei Kharg, principalul hub de export al țiței iranian, responsabil pentru peste 90% din exporturile de petrol ale Iranului.
Declarațiile, făcute inițial într-un interviu acordat publicației Financial Times și amplificate ulterior pe Truth Social, au zguduit piețele globale și au ridicat o întrebare pe care puțini îndrăznesc s-o formuleze clar: lumea se află în fața celui mai mare jaf petrolier din istorie sau a unei manevre de negociere menite să forțeze Teheranul la capitulare?
Insula Kharg, situată la aproximativ 24 de kilometri de coasta Iranului în Golful Persic, găzduiește infrastructuri masive de stocare, conducte și terminale de încărcare offshore, cu o capacitate de aproximativ 1,5 milioane de barili de țiței pe zi. Conflictul, intrat în a cincea săptămână, a scos circa 11 milioane de barili pe zi din oferta globală de petrol, iar consecințele se simt deja în buzunarul fiecărui european care alimentează la pompă.
Prețul Brent crude a depășit 116 dolari pe baril, iar benzina în SUA a ajuns la o medie de aproape patru dolari pe galon — cel mai ridicat nivel de la începutul conflictului. Tensiunile au escaladat rapid după ce Trump a extins termenul-limită până pe 6 aprilie pentru ca Iranul să redeschidă Strâmtoarea Ormuz, amenințând cu distrugerea totală a infrastructurii energetice iraniene dacă nu se ajunge la un acord.
„To be honest with you, my favorite thing is to take the oil in Iran but some stupid people back in the U.S. say: ‘Why are you doing that?’ But they’re stupid people.”
„Ca să fiu sincer cu voi, lucrul meu preferat ar fi să luăm petrolul din Iran, dar niște oameni proști din SUA spun: «De ce faci asta?» Dar sunt oameni proști.„
„Maybe we take Kharg Island, maybe we don’t. We have a lot of options. It would also mean we had to be there [in Kharg Island] for a while”
„Poate luăm insula Kharg, poate nu. Avem multe opțiuni. Ar însemna și că ar trebui să stăm acolo [pe insula Kharg] o vreme.„
Amenințarea pe care nimeni nu și-a imaginat-o
Trump a transmis că, dacă un acord nu va fi încheiat în scurt timp și dacă strâmtoarea Ormuz nu va fi „imediat redeschisă pentru afaceri”, Statele Unite vor încheia „șederea” lor în Iran prin distrugerea completă a centralelor electrice, sondelor de petrol și a insulei Kharg — și, posibil, a instalațiilor de desalinizare, potrivit fox8.com.
Citiți și: “Mergeți în Ormuz și luați-vă singuri petrolul! SUA se dezlănțuie împotriva țărilor europene
Reacția Teheranului nu a întârziat. Vicepreședintele iranian Mohammad Reza Aref a avertizat că Trump poate decide trimiterea trupelor la Kharg, dar că aducerea lor înapoi acasă nu va mai fi decizia lui — „pentru că nimeni nu se întoarce din iad”. Între timp, experții militari atrag atenția că ocuparea insulei ar presupune trupe la sol și ar expune forțele americane artileriei iraniene de pe continent, situată la distanță de tir direct. Agenția Internațională pentru Energie estimează că actuala criză este mai gravă decât cele două șocuri petroliere din anii 1970 luate împreună.
Citiți și: „Este foarte bolnav”, vestea șocantă despre Donald Trump
Analiștii avertizează că petrolul Brent ar putea urca până la 130 de dolari pe baril în săptămânile următoare dacă războiul continuă — o cifră care nu rămâne abstractă, ci se traduce direct în prețuri mai mari la alimente, energie și transport în toată Europa. Pakistanul a anunțat că va găzdui negocieri între Washington și Teheran, iar Trump a declarat că discuțiile progresează — deși Iranul a respins propunerile americane drept „excesive și nerealiste„. Două realități contradictorii coexistă acum: un președinte care vorbește de pace și, simultan, trimite mii de soldați suplimentari în Golf.
Surse militare susțin că Trump ar fi exprimat în privat un interes serios pentru desfășurarea de trupe americane pe teren, spunând consilierilor de la Casa Albă că prezența militară ar fi necesară pentru a implementa viziunea sa privind un Iran postbelic. Dacă istoria celui mai recent precedent contează — în Venezuela, SUA l-au capturat pe liderul Nicolás Maduro în ianuarie și au preluat controlul parțial asupra industriei petroliere — atunci declarațiile lui Trump despre Iran nu mai sună a retorică. Sună a plan.