Un tren subacvatic de mare viteză care să călătorească cu 800 km/h pe sub ocean, pe o distanță de 1.000 km, pare desprins dintr-un film SF. Totuși, ingineria modernă îndrăznește să transforme fantezia în planuri concrete. Cel mai promițător proiect în acest sens este legătura fixă dintre Europa și Africa, prin Strâmtoarea Gibraltar. O inițiativă colosală care, dacă va fi realizată, ar putea schimba pentru totdeauna modul în care călătorim și facem comerț la nivel global.
Un tren subacvatic de mare viteză care va lega Europa și Africa prin Strâmtoarea Gibraltar
Ideea de a conecta continentele prin trenuri de mare viteză subacvatice prinde contur pe fondul avansului tehnologic și al nevoii tot mai mari de mobilitate rapidă și sustenabilă. Însă între promisiunea unei călătorii rapide sub ape și realitatea geologică și financiară se află o prăpastie de obstacole.
Proiectul de la Gibraltar, care prevede construcția unui tunel feroviar de aproximativ 40 km (dintre care 30 km sub apă), este considerat cel mai realizabil dintre toate ideile de acest tip. Cu trenuri ce ar putea atinge viteze de 250 km/h, el urmărește să lege rețelele feroviare europene și africane, stimulând schimburile economice și circulația persoanelor.
Citiți și ► Un nou tren de mare viteză va traversa toată Europa: până la 400 km/h și prețuri sub cele ale zborurilor
Ideea a prins contur încă din 1979, printr-un acord între Spania și Maroc, iar în prezent se află în faza studiilor de fezabilitate. Realizarea efectivă ar putea avea loc în jurul anului 2040. Însă geologia instabilă a zonei, adâncimea extremă (până la 475 m) și costurile estimate de până la 25 de miliarde de euro transformă această lucrare într-un veritabil Everest ingineresc.
Sub mări și oceane: proiecte spectaculoase, dar imposibile azi
Dacă Gibraltarul rămâne un obiectiv ambițios, dar teoretic realizabil, alte proiecte propuse – cum ar fi tunelul transatlantic între Londra și New York – par imposibile cu tehnologia de azi. Acesta ar presupune o distanță de peste 5.000 km și viteze de peste 4.800 km/h, în condiții subacvatice și cu un cost estimat la 20.000 de miliarde de dolari.
Citiți și ► O destinație de top, la un pas de colaps turistic: mulți români merg în vacanță în această țară
De asemenea, o altă idee speculativă este tunelul de sub Strâmtoarea Bering, între Rusia și Alaska, care ar avea 80-90 km. Acesta se lovește însă de probleme politice, climatice și logistice majore, fiind amplasat într-una dintre cele mai ostile regiuni de pe planetă.
Cât de greu este, de fapt, să sapi un tunel pe sub ocean?
Provocările tehnice sunt uriașe: soluri instabile, presiuni hidrostatice extreme, riscuri seismice, dificultăți în evacuare și ventilație – toate transformă construirea unui tunel subacvatic într-un exercițiu de supraviețuire pentru orice echipă de ingineri. Utilajele TBM (Tunnel Boring Machine) ar trebui să funcționeze la limitele lor, iar investițiile s-ar întinde pe decenii.
În plus, siguranța pasagerilor este esențială. E nevoie de sisteme avansate de control al fumului, de protecție la cutremure și de menținere a integrității structurale pe toată lungimea traseului. Asta implică investiții masive și un angajament politic și financiar pe termen lung.
Ce spun experții despre aceste supertrenuri?
Inginerii și analiștii infrastructurii confirmă: proiecte ca cel din Gibraltar sunt posibile, dar la limita superioară a ceea ce putem construi în următoarele decenii. Cu toate acestea, proiecte precum Hyperloop-ul transatlantic sunt considerate nerealiste, cel puțin până la dezvoltarea unor tehnologii complet noi și surse de finanțare colosale.
Până atunci, Eurotunelul – care leagă Marea Britanie de Franța – rămâne etalonul de referință. Dar chiar și acesta a fost o provocare majoră, iar extinderea conceptului la distanțe de sute sau mii de kilometri sub ape rămâne, deocamdată, o utopie tehnologică.
Proiectele de trenuri subacvatice rapide pot deveni realitate în anumite condiții – pe distanțe relativ scurte, cu o geologie favorabilă și cu voință politică susținută. Tunelul Gibraltar ar putea fi primul exemplu concret de legătură feroviară intercontinentală pe sub ape. Dar până la călătoriile transoceanice cu 800 km/h mai avem mult de parcurs.