„Taxa pe apă” zguduie Austria. Austria trăiește în aceste zile un conflict politic aprins pornit de la o întrebare aparent simplă: cine plătește factura pentru ieftinirea curentului electric destinat industriei? Guvernul federal de la Viena a venit cu un plan prin care, începând din 2027, companiile mari să beneficieze de prețuri mai mici la electricitate, ca să rămână competitive pe piața europeană. Costul anual al acestei scheme este estimat la circa 250 de milioane de euro — și cineva trebuie să îi dea.
„Taxa pe apă” zguduie Austria
Soluția propusă a primit un nume care sună tehnic, dar ascunde un conflict politic exploziv: „Wasserzins„, adică o taxă specială aplicată centralelor hidroelectrice deja complet amortizate. Pe înțelesul tuturor: există în Austria zeci de centrale care produc curent din forța râurilor și lacurilor alpine, centrale construite demult și plătite integral. Ele generează electricitate la costuri aproape zero și o vând la prețurile ridicate ale pieței, înregistrând profituri uriașe an de an, fără să mai investească practic nimic. Guvernul spune că e corect ca o parte din aceste câștiguri să fie redirecționate către reducerea facturilor industriei naționale. Ministerele de Finanțe și de Economie refuză deocamdată orice comentariu public, invocând negocierile bugetare în desfășurare.
Banii landurilor, luați de Viena
Conflictul real nu este însă între guvern și niște companii private anonime. Centralele hidroelectrice vizate de această taxă aparțin în mare parte chiar landurilor austriece — adică regiunilor federale care funcționează similar județelor din România, dar cu mult mai multă autonomie financiară. Companii precum Verbund, Tiwag din Tirol sau Illwerke din Vorarlberg se află în proprietatea acestor regiuni și varsă anual sume importante în bugetele locale. Introducerea „taxei pe apă” ar însemna practic că profiturile care până acum rămâneau la Innsbruck sau Bregenz ar lua drumul Vienei.
Markus Wallner, șeful landului Vorarlberg, nu a ales cuvintele cu grijă atunci când a reacționat: a numit întregul plan un „atac asupra Vestului”, referindu-se la landurile occidentale ale Austriei, care concentrează cea mai mare parte a capacității hidroelectrice a țării. Fostul șef al autorității de reglementare în energie, Walter Boltz, recunoaște că taxa ar avea un avantaj față de alte forme de impozitare — nu s-ar reflecta direct în prețul la priză al consumatorilor — dar avertizează că orice sarcină suplimentară pusă pe umerii sectorului energetic rămâne, până la urmă, un semnal negativ pentru investiții.
Vezi și: Taxa de drum crește din nou în Austria
Verzii cer urgență, guvernul tace
În timp ce landurile din vest fierb de indignare, Verzii din parlamentul federal împing în direcția opusă și cer adoptarea rapidă a taxei. Purtătorul de cuvânt pe probleme de industrie al partidului, Jakob Schwarz, a formulat-o fără menajamente: „O taxă pe exact aceste centrale extrem de profitabile nu ar fi doar corectă și dreaptă, ci mai ales urgent necesară.” Schwarz nu are răbdare nici pentru argumentele șefilor de landuri: „Locul Austriei în economia europeană este prea important ca să cedăm în fața dorințelor speciale ale unor guvernatori regionali.”, scrie OE 24.
Leonore Gewessler, președinta grupului parlamentar verde, semnalase încă din vara trecută că centralele complet amortizate produc curent la costuri infime și că profiturile lor excepționale nu au nicio justificare economică în raport cu efortul depus. Deocamdată, guvernul federal nu a dat niciun semnal clar că ar fi gata să treacă la fapte — iar fiecare săptămână de tăcere îi costă pe industriașii austrieci care așteaptă, de luni bune, un curent mai ieftin care întârzie să apară.