Starlink domină internetul prin satelit: Cum schimbă jocul și care sunt alternativele europene? Starlink este cu ani înaintea concurenței. Deși alternativele europene sunt în dezvoltare, dependența globală de o singură companie privată ridică riscuri strategice. În timp ce SpaceX lansează tot mai mulți sateliți, Europa trebuie să accelereze dezvoltarea propriilor soluții pentru a asigura independența digitală și securitatea comunicațiilor. (Continuă după fotografie)
Starlink domină internetul prin satelit
Lansat în 2018, Starlink a devenit rapid cel mai important furnizor de internet prin satelit, oferind conexiuni rapide în peste 100 de țări, inclusiv în zone izolate unde nu există infrastructură de fibră optică sau rețele mobile.
Recent, Elon Musk a declarat că Starlink este „coloana vertebrală a armatei ucrainene”, subliniind astfel importanța sa strategică. Această afirmație a ridicat îngrijorări privind dependența infrastructurii critice de o singură entitate privată, mai ales că în acest moment nu există un substitut real pentru Starlink. (Continuă după fotografie)
>>> Citiți și: Industria auto surprinsă: Liderul pieței nu este nici Mercedes, nici Tesla, dar valorează miliarde!
Cum funcționează Starlink?
Sistemul se bazează pe un rețea non-terestră (NTN), formată din peste 7.000 de sateliți care orbitează la 550 km altitudine. Spre deosebire de sateliții geostaționari tradiționali, care sunt plasați la 35.000 km deasupra Pământului, cei ai Starlink oferă latență redusă, ajungând la doar 25 de milisecunde – aproape comparabilă cu rețelele mobile, scrie FutureZone.
Pentru a accesa serviciul, utilizatorii trebuie să instaleze un terminal Starlink, care include:
- O antena satelitară compactă;
- Un router Wi-Fi;
- Cabluri și suport de montaj.
Antena trebuie să aibă o linie de vizibilitate clară către cer pentru a se conecta la sateliți. Acest sistem permite accesul la internet chiar și în mișcare, fiind utilizat pe rulote, vapoare și avioane.
>>> Citiți și: „Eurovigneta” revoluționează transporturile în UE – Noua directivă care schimbă totul!
Procesul de conectare la internet prin Starlink
- Routerul transmite cererea de acces la internet către antena satelitară.
- Antena comunică cu cel mai apropiat satelit folosind frecvențele Ku-Band (12-18 GHz), Ka-Band (26,5-40 GHz) și E-Band (71-86 GHz).
- Satelitul transmite semnalul către o stație terestră, care este conectată la internet prin cablu.
- Dacă nu există o stație terestră în raza satelitului, datele sunt redirecționate prin laser către un alt satelit Starlink.
Rețeaua include și peste 150 de stații terestre și 30 de puncte de prezență (POP) situate în locații strategice precum Frankfurt, Lagos sau Sydney, pentru a optimiza viteza de transfer.
Problemele și provocările Starlink
Deși oferă o latență scăzută și o acoperire extinsă, sistemul Starlink are și limitări:
- Sateliții de joasă altitudine acoperă zone mai mici, necesitând un număr mare de sateliți;
- Serviciul este vulnerabil la condiții meteo precum ploaia intensă, care poate afecta calitatea semnalului;
- Expansiunea rețelei a generat îngrijorări privind poluarea luminoasă, afectând observațiile astronomice.
Răspunsul Europei: Alternative la Starlink
Uniunea Europeană a aprobat în decembrie 2024 proiectul IRIS2, o rețea formată din aproximativ 300 de sateliți, menită să asigure internet global securizat pentru guverne, companii și populație. Totuși, finalizarea proiectului este așteptată abia în 2030.
Alți competitori europeni:
- OneWeb – Oferă o rețea de 600 de sateliți, dar prețurile pentru echipamentele sale ajung la 10.000 de euro, față de 600 de euro pentru un terminal Starlink.
- SES O3b mPower (Luxemburg) – Plasează sateliți la 8.000 km altitudine, oferind viteze mari, dar cu o latență mai ridicată (150 ms).