A uita numele cuiva, chiar și la câteva secunde după ce l-ai auzit, este o experiență comună care poate cauza disconfort. Este un fenomen studiat de psihologie și care poate fi explicat nu atât prin neatenție, cât prin funcționarea structurală a creierului nostru. Memoria noastră este mai bine echipată pentru a reține concepte cu sens semantic sau imagini mentale (o profesie, o activitate), decât cuvinte arbitrare (substantive proprii). Acest lucru se poate deduce din celebrul paradox Baker/Baker, care expune cu precizie dificultățile cu care se confruntă memoria în reținerea substantivelor proprii. Aflăm în continuarea articolului, care este semnificaţia psihologică a uitării numelor. De ce le uităm cu atâta uşurinţă?
Semnificaţia psihologică a uitării numelor
Vorbim despre un studiu în care aceeași fotografie a unei persoane a fost arătată la două grupuri diferite. Primului grup i s-a spus că numele de familie al persoanei este „Baker”. Iar celui de-al doilea, că profesia sa este cea de „brutar”. Cei care au asociat persoana cu profesia lor de brutar și-au amintit aceste informații mult mai ușor.
Când nu ne putem aminti numele cuiva, este normal să simțim regret sau vinovăție, crezând că nu am fost suficient de atenți. Totuși, dintr-o perspectivă psihologică, nu este vorba atât de o lipsă de concentrare, cât de o caracteristică inerentă a modului în care creierul organizează informațiile. Memoria umană nu poate stoca totul în mod egal și trebuie să stabilim priorități.
Citeşte şi: Un studiu arată că singurătatea are următoarele efecte uimitoare asupra creierului
Deoarece numele proprii sunt etichete arbitrare care nu pot fi clasificate în niciuna dintre aceste categorii, ele nu declanșează experiențe în mintea noastră. Abia atunci când persoana devine o parte permanentă a mediului nostru, creierul nostru începe să asocieze numele mai uşor.
Citeşte şi: Aceasta este vârsta la care fericirea dispare, conform științei
Anomia, o tulburare de limbaj
Când anumite cuvinte sunt uitate după o anumită vârstă, vorbim despre anomie. Academia Regală Spaniolă definește anomia ca fiind „o tulburare de limbaj care împiedică oamenii să numească lucrurile pe numele lor propriu”. Este un fenomen comun la o anumită vârstă și se intensifică atunci când o persoană este preocupată sau se gândește la mai multe lucruri simultan. În acest mod, aceştia pierd capacitatea de a se concentra și de a se gândi la cuvinte, sau nume care ar trebui să fie ferm întipărite în mintea lor.
Aceasta nu este o problemă atâta timp cât este o defecțiune normală asociată cu îmbătrânirea. Mai ales dacă apare în situații extrem de stimulatoare sau stresante. Cu toate acestea, dacă apare continuu și este însoțită de dezorientare, poate fi un semn că persoana respectivă ar putea suferi de un traumatism cranio-cerebral, accident vascular cerebral, boala Alzheimer sau demență, conform elperiodico.(Foto: Canva Pro)