Fiecare dintre noi experimentează iubirea într-un mod foarte subiectiv. Prin urmare, are o experiență unică; dar modul în care poate începe și se dezvolta o relație urmează întotdeauna același proces, fie la 20, 30, 40 sau la 50 deci indiferent de vârsta protagoniștilor. Și relațiile romantice evoluează în timp. Totuși, evoluția nu merge mereu lin în direcția dorită. Drept urmare, se termină pentru că evoluează în lipsă de interes, plictiseală, un declin al dorinței, un sentiment de singurătate, o lipsă de dorință de a împărtăși și dorință de scăpa din relație. Fiecare echilibru la care ajunge cuplul este „precar”, adică în continuă evoluție, potrivit psihologilor și în practică ceea ce ne-a satisfăcut ieri nu înseamnă neapărat că este important astăzi. Schimbându-ne, schimbăm prioritățile. Continuați să citiți mai jos
Nu este întotdeauna ușor să observăm semnele de criză. Cu atât mai mult dacă avem tendința să o subestimăm, să o normalizăm, să ne spunem că „fiecare cuplu merge așa”, sau pentru că nu avem curajul să facem față unei crize relaționale. De altfel, dacă unele semne sunt clare și incontestabile precum (episoadele repetate de infidelitate, de exemplu), altele se dezvoltă în timp. Sting încet relația, chiar și fără să fie observate. Cunoașterea semnalelor de alarmă la care să fim atenți ne permite să creăm o hartă geografică mentală. Aceasta ne ajută să ne orientăm relația și să înțelegem în timp dacă suntem pe un făgaș periculos sau dacă ne aflăm deja într-o zonă minată. Iată o listă cu principalele semne ale crizei relaționale. Continuați să citiți
Citește și: Ce înseamnă când o persoană ajunge întotdeauna devreme, conform psihologiei
Semnele și frazele tipice ale unei relații care a ajuns la sfârșit
Cuplul obosit: problema nu este lipsa iubirii, ci o slăbire firească a intensității relației din cauza trecerii timpului. Primul semn; scăderea frecvenței și intensității vieții sexuale. Dacă scăderea dorinței se datorează doar oboselii, cuplul are șanse mari să-și regăsească echilibrul. Este întotdeauna bine să vorbești cu partenerul tău, căutând un dialog deschis și sincer, potrivit psicoadvisor.it. A ieși din monotonie înseamnă a aduce ceva nou, organismul nostru eliberează o serie de substanțe care ne aduc o stare de plăcere interioară, mulțumire, satisfacție: ne simțim relaxați, bine dispuși, și mai frumoși. Dar dacă în spatele oboselii se ascund și alte cauze, lucrurile devin mai complexe. Continuați să citiți
Citește și: Ce înseamnă când o persoană ajunge întotdeauna la timp, conform psihologiei
Cuplul neplanificator: adesea despărțirea se întâmplă din cauza lipsei de planuri. Ne obișnuim cu aceleași lucruri. Îți amintești ultima dată când ai plănuit ceva diferit de rutină? Planificarea oferă un fel de călătorie psihologică, o cale în care cineva se simte cufundat, pentru a atinge repere importante de împărtășit. Dacă lipsește planificarea, dorința comună de a construi ceva, relația nu evoluează. Stagnează și va imploda la cel mai mic conflict.
Citește și: Ce înseamnă când o persoană o întrerupe constant pe alta într-o conversație, conform psihologiei
Semnele și frazele tipice ale unei relații care a ajuns la sfârșit în cuplul conflictual: „Dragostea nu este frumoasă fără o ceartă”, se spune. Dar repetarea actelor care deranjează și irită partenerii respectivi pot declanșa o relație conflictuală. În cuplul conflictual, acțiunile vizează neînțelegeri, lipsă de complicitate, retragere, infidelitate… Cuplul se lasă copleșit de emoții și senzații negative. Se instaurează un cerc vicios: ambii se simt acuzați pe nedrept și autorizați să reacționeze pentru a-și afirma propriile motive. Continuați să citiți
Atitudinea umilitoare
Cuplul umilitor: Atitudinea umilitoare pe care o dobândește un soț față de partener: conform viziunii sale, toate problemele din relație sunt din vina partenerului. Adică, soțul umilitor este atât de convins că toate problemele derivă din defectele și comportamentele greșite ale celuilalt, încât nu ratează nicio ocazie de a-și umili partenerul chiar și în public cu fraze:
- „Nu e vina mea că întârzii mereu!”
- „Tu ești cel care m-a înfuriat!”
- „Dacă ai fi o persoană normală…”
- „Dacă ai fi ca toți ceilalți soți (sau soții), până acum am fi… am fi…”
- „Dacă ai fi mai afectuos, atunci aș putea fi și eu bun cu tine”
- „Nu mă pot abține dacă sunt forțat să-ți repet aceleași lucruri iar și iar” și alte expresii similare.
- Cei care primesc astfel de umilințe vor deveni din ce în ce mai convinși că greșesc față de partenerul lor. Vor uita de propriile nevoi.
„Mi-ai dat viața înapoi, fără tine aș fi terminat”
Cuplul grijuliu: În relația cu partenerul nostru, fiecare dintre noi aduce o modalitate precisă, o schemă, un model despre cum va fi acea relație și ce așteptăm de la ea. Am învățat acest „model” de-a lungul istoriei noastre personale și îl repetăm destul de sistematic în relațiile noastre intime. În cuplul grijuliu, există o relație sus/jos, în care există un „ghinionist și sărac” care îl mulțumește pe celălalt cu fraze de genul „mi-ai dat viața înapoi, fără tine aș fi terminat”. În acest tip de iubire o persoană are grijă de cealaltă, acționând ca „părinte”.
Citește și: „Este vina ta”: aceste minciuni sunt caracteristice narcisiștilor
Cuplul posesiv: se caracterizează prin gelozie morbidă și prin faptul că persoana iubită este considerată proprietate. Este o dragoste din control, resentimente, violență și lipsă de autonomie.
Citește și: Cele 9 semne că cineva nu este o persoană bună, chiar dacă pare foarte drăguță, conform psihologiei
Când critica merge mult mai departe
Cuplul competitiv: admirația inițială se transformă în invidie; partenerul devine un rival și gelos pe succesul personal și profesional al celuilalt. Cuplul mereu gata să critice. Există o diferență între a spune: „Sunt supărat pentru că nu ai curățat praful în cameră ieri. Am decis să facem asta pe rând” și să spunem: „Ești o mizerie. Este posibil să nu-ți pese?!” În timp ce prima este o plângere, adică o notă negativă făcută față de o anumită acțiune pe care partenerul ar fi putut sau nu să o fi efectuat-o, critica merge mult mai departe, atacând unele aspecte ale personalității sau caracterului său, dovedindu-se dăunătoare pe termen lung.
Citește și: 4 obiceiuri care conform neuroștiinței te fac cu adevărat fericit
Psihologii amintesc: un partener bun vă sprijină pe măsură ce vă confruntați cu provocările și se asigură că sunteți acolo întotdeauna. Deci nu doar atunci când este convenabil sau nu îi costă efort! Dacă relația voastră seamănă mai mult cu un câmp minat care stresează și îngrozește, ceva nu este în regulă. Întrebați-vă de ce sunteți încă împreună.