O româncă stabilită în Austria a fost trimisă în judecată de procurorii Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București după ce a amenințat în mod repetat un procuror din județul Ilfov — magistratul care instrumenta un dosar de omor în care era implicat fiul ei. Amenințările au fost transmise prin WhatsApp, direct pe numărul personal de telefon al procurorului, și vizau incendierea, dar și „săvârșirea altor infracțiuni îndreptate împotriva vieții, integrității corporale și sănătății” acestuia.
Femeia acționa, potrivit rechizitoriului, din două motive clare și asumate: răzbunare față de modul în care era instrumentat dosarul de omor și intimidare, cu scopul de a obține o schimbare a încadrării juridice — de la omor intenționat la ucidere din culpă, o diferență care, în termeni de pedeapsă, poate însemna ani buni de închisoare în minus pentru autorul faptei. Primul val de mesaje a fost trimis pe 28 septembrie 2025, la ora 10:48. Altele au urmat aproape neîntrerupt, până pe 2 octombrie, seara — o campanie de presiune desfășurată de la distanță, din afara granițelor României, cu convingerea, poate, că distanța oferă impunitate.
Anchetă transfrontalieră, dosar la Buftea
Cazul a ridicat imediat o provocare procedurală: inculpata se afla pe teritoriul Austriei, unde are reședința stabilită, ceea ce a impus activarea unor instrumente juridice europene. Audierea sa a fost realizată prin intermediul unor ordine europene de anchetă, puse în executare de autoritățile judiciare austriece — un mecanism de cooperare care funcționează, chiar dacă lent și cu birocrație.
Vezi și: „Și-a dorit dintotdeauna să vadă pe cineva murind”
Ancheta a beneficiat și de sprijinul ofițerilor din cadrul Direcției Generale de Poliție a Municipiului București, Serviciul de Investigații Criminale. Dosarul a fost trimis spre judecare la Judecătoria Buftea, instanța competentă teritorial pentru cazurile legate de județul Ilfov. Femeia este acuzată de două infracțiuni de ultraj judiciar — una pentru mesajele din dimineața zilei de 28 septembrie, a doua pentru întregul șir de amenințări din intervalul următor, toate considerate parte dintr-o „rezoluție infracțională unică”.
„Nu am avut intenția să îl intimidez”
”Eu nu am avut nicio secundă intenția să îl influențez pe domnul procuror, care a instrumentat dosarul, sau să îl intimidez pentru a obține fiul meu o pedeapsă mai mică. Nu am cerut schimbarea încadrării juridice. Am explicat și la audierea mea că l-am contactat telefonic pe acest domn după ce și-a terminat ancheta.”, a declarat E.-M.D. pentru Mediafax.
Înainte de a-l contacta pe domnul procuror, primisem un telefon de la colegii fiului meu, M.-E. D., în care m-au anunțat că ar intenționa să-și curme viața. Le spusese colegilor din Penitenciarul Rahova că viața lui nu mai are niciun sens. Sub această stare de șoc total, am căutat și găsit numărul domnului procuror pe internet și l-am contactat. Am vrut inițial să mă lămurească în câteva cuvinte despre modul în care l-a audiat pe fiul meu și dacă a ținut cont de faptul că acesta se afla într-o stare de profundă dezorientare la momentul respectiv.
Arăt că mă aflu, singură, la Viena, unde lucrez, și când colegii fiului meu m-au sunat de la Penitenciar, spunându-mi că el nu mai vrea să trăiască, am avut un șoc psihic. Vă dați seama cum eram eu! În cel mai sincer mod, mărturisesc faptul că nu am gândit nicio secundă și nicio secundă nu am avut intenția să scriu cuvinte care nu mă caracterizează. Am avut sentimentul că domnul procuror aștepta cumva reacția mea, ca eu să pic in capcană și să-mi facă un dosar penal.
Eu nu am sunat cu intenția ca să proferez amenințări, injurii și cuvinte care nu fac cinste. Repet, eram sub o stare de șoc. De aici a escaladat totul.
În paralel, avocatul fiului meu mă suna și îmi cerea bani și nu știam cum să procedez. Dar domnul procuror deja încheiase ancheta în dosar. Eu am vrut doar un dialog la modul civilizat. Mi-am permis să adaug faptul că în cazul fiului meu a aplicat anumite strategii ca să-și asume fiul meu vina totală. Asta a vrut domnul procuror. Cu toate acestea, nu aș putea face rău nimănui în această viață. Știu că înainte de toate există justiția divină.
De altfel, eu nu mă sustrag de la cercetări cu privire la audierea mea. E adevărat că sunt nevoită să rămân la Viena ca să-mi pot ajuta fiul, dar nu fug de nimeni. Trebuie să muncesc”.