În fizică, vidul este absența materiei dintr-un anumit spațiu. În dicționarul explicativ citim că vidul înseamnă „ceva care nu conține nimic; care nu conține aer sau alt gaz; care nu este ocupat, locuit”. Dar ce se întâmplă în zilele noastre, când o persoană simte un vid înăuntru: o senzație ciudată, uneori de origine necunoscută și care, o împinge în jos, împiedicând-o să-și mențină stabilitatea emoțională? Un psiholog explică.Psihologul Teresa Sánchez, autoarea cărții Psychological Keys to Current News and Social Events, susține că situația actuală împinge aceste simptome legate de vid și golicitate să devină din ce în ce mai frecvente, generând astfel noi afecțiuni. Trăim într-o eră a golului, o epocă organizată în jurul lipsei de granițe, în care tendința imediată a societății noastre face dificilă rezistența impulsivității.
Reflecțiile unui psiholog asupra unei stări de rău din zilele noastre
Când nimic nu este de ajuns: Viteza timpurilor noastre se prezintă atât ca un risc, cât și ca o oportunitate. A face față ambelor state afectează capacitatea noastră de a ne stabili granițele. În societatea în care trăim, cu acces la aproape orice prin internet, nu este uneori suficient pentru a atenua durerea emoțională a daunelor psihologice asociate cu golul. Evadarea pe care o oferă aceste experiențe este opusul opririi, privirii în urmă și încercării de a înțelege motivul disconfortului nostru, scrie eldiario.es.
>>> Ce înseamnă când o persoană vorbește cu sine cu voce tare, potrivit psihologiei
„Am un sentiment de gol în interior. Nu găsesc satisfacție în nimic; mă simt pierdut și nemotivat”
„Nu sunt fericit. Mă simt singur, neînțeles, incomplet, nu mă suport. Am un sentiment de gol în interior. Nu găsesc satisfacție în nimic; mă simt pierdut și nemotivat.” „Nimic nu este niciodată suficient.” Tot mai mulți oameni se adresează psihologului exprimând un sentiment ciudat de gol. Scopurile care devin vechi frustrări cumulate tot mai mult în senzația de rotire în cerc în jurul nostru, care e de fapt înăuntru, și pe care îl putem numi gol.
>>> Persoanele care nu postează niciodată pe rețelele de socializare și preferă să-și țină viața departe de ochii publicului au de obicei aceste 9 trăsături
Potrivit psihologului, vidul se prezintă ca o manifestare a ceea ce nu putem accepta, a ceea ce nu putem accesa. La persoanele care au suferit leziuni legate de traume, abuz sau neglijare, senzația de gol este viscerală, localizată de obicei în abdomen sau torace, și nu trebuie confundată cu teama de a nu exista sau angoasa existențială. Acest sentiment este adesea însoțit de alte reacții emoționale negative, cum ar fi apatia, plictiseala, tristețea sau rușinea și ne poate avertiza cu privire la răul legat de o copilărie tulbure, o familie ruptă sau că am fost victima unor experiențe traumatice.
>>> Un psiholog explică noua tendință de întâlniri din Gen Z: acesta este noul fenomen
„Fereastra toleranței”: Simți prea mult. Sau prea puțin
A simți prea mult sau prea puțin sunt de fapt două fețe ale aceleiași monede. Fiecare mică durere poate fi trăită ca insuportabilă, în același mod o durere emoțională ridicată poate fi trăită ca o senzație de amorțeală, încetineală sau gol. În cartea lor Living with Traumatic Dissociation (Desclée de Brouwer, 2011), psihologii Kathy Steele, Suzette Boon și Onno Van Der Hart susțin importanța de a învăța să se simtă „corect”. De a da fiecărui sentiment valoarea sa justă prin „fereastra toleranței”: gama de experiență în care poate fi implicată, intensitatea și siguranța fiecărei persoane.
>>> Folosește aceste 6 fraze simple pentru a influența comportamentul oamenilor: „Doar câteva cuvinte” pot face diferența
Ei bine, dacă ne împărtășim timpul și spațiul cu oameni supărați, stresați sau deprimați, ne vom simți mai rău. Pe de altă parte, dacă suntem cu oameni care se simt mai bine, care și-au vindecat rănile și care nu sunt ostili – ne vom simți și noi mai bine. Înfruntarea durerii ne poate ajuta să ne vindecăm de suferința emoțională și să ne eliberăm de blocajul asociat sentimentelor de gol.