Publicația elveţiană „Neue Zürcher Zeitung“, unul dintre cele mai respectate cotidiene de limba germană din Europa, a criticat în termeni extrem de duri Biserica Ortodoxă Română. ”Şi în fascism, dar şi în comunism, Biserica Ortodoxă a României a fost mereu în slujba puterii“ este titlul articolului în care Oliver Jens Schmitt, profesor de istorie sud-est-europeană la Universitatea din Viena, analizează parcursul istoric al BOR.
Articolul publicat în „Neue Zürcher Zeitung“, în traducerea Adevărul:
”«Daţi Cezarului ce-i al Cezarului», a spus Iisus. Şi a mai zis: «Împărăţia mea nu este din această lume». Biserica Ortodoxă Română nu a luat niciodată aceste cuvinte în sens literal. Apropierea sa de putere şi înclinaţia spre corupţie i-au adus bogăţii fără precedent. Orice dezbatere în privinţa trecutului este străină de ea.
În 1989, când dictatorul Nicolae Ceauşescu a fost înlăturat de la putere, Biserica Ortodoxă Română (BOR) n-a fost de partea demonstranţilor. Spre deosebire de Bisericile Catolică şi Protestantă, a rămas loială regimului. Patriarhul de atunci, Teoctist, a trebuit să se retragă din spaţiul public după ce făcuse o declaraţie de loialitate în ultimele zile ale regimului dictatorial. Dar după 112 zile, a revenit în viaţa publică şi a colaborat cu cei care au ajuns la putere după comunism. Episodul e simptomatic pentru ţara cu cea mai mare majoritate ortodoxă din UE. BOR caută să rămână aproape de puterea de stat şi o legitimizează în schimbul unui suport financiar masiv. Ca şi în alte ţări ortodoxe, BOR a umplut golul de identitate lăsat în urmă de comunism. Tot ca în alte ţări ortodoxe, BOR continuă o tradiţie autoritaristă cu un puternic impact anti-occidental.
În secolul XX, BOR a fost loială celor trei dictaturi care au marcat România: a regelui (1938-1940), a armatei (1940-44) şi a comuniştilor (1944-89). Între cele două războaie mondiale, mulţi clerici au susţinut cu entuziasm mişcarea legionară, adică fascismul românesc. În 1938, patriarhul Miron Cristea, în calitate de prim-ministru, a legitimizat eliminarea statului constituţional şi înfiinţarea unei dictaturi regale, care a adoptat măsuri antisemite. Ortodoxia a profitat din plin de comunism: cu sprijinul patriarhului BOR, Biserica Greco-Catolică din Transilvania a fost distrusă şi i s-au expropriat bunurile. După ’89, BOR a fost împotriva restituirii proprietăţilor confiscate de comunişti, pentru că ea însăşi era principalul beneficiar/profitor al acestor confiscări. Bogăţia curentă a BOR provine în mare măsură din proprietăţile confiscate de la alte culte religioase. Mulţi clerici au colaborat cu Securitatea comunistă şi BOR a fost un instrument al puterii comuniştilor. Un singur cleric a mărturisit după 1989 că a colaborat cu Securitatea. După 1989, nimic nu s-a schimbat.
BOR încă nu s-a ocupat de trecutul ei. Arhivele sale sunt efectiv închise. Cercetarea critică este nedorită. Un cercetător care a dezvăluit implicarea lui Teoctist într-un pogrom înfiorător petrecut în 1941 în România şi-a pierdut locul de muncă la arhivele statului. Despre trecutul fascist al multor duhovnici cu influenţă din România putem doar să speculăm.
BOR are o reputaţie foarte bună în România. Conform sondajelor sociologice, România este printre cele mai credincioase ţări din Europa. BOR profită de acest avantaj pentru a-şi întări poziţia. Campaniile electorale nici nu pot fi imaginate fără intervenţia bisericii. În 2014, mulţi clerici s-au pronunţat împotriva preşedintelui actual, Klaus Iohannis. Şi-au justificat opiniile cu argumentul că preşedintele este luteran. Chiar şi un guvern laic (lucru rar în România) trebuie să cedeze presiunilor BOR şi să le dea fonduri, adică să le suplimenteze bugetul. Majoritatea partidelor încearcă să ajungă în relaţii bune cu BOR, dar niciunul nu a reuşit acest lucru la fel de bine ca PSD (partidul oligarhic postcomunist), care distruge în aceste zile statul constituţional în România. PSD nu se mulţumeşte doar să primească „o ploaie de bani” de la guvern, ci emite şi taxe în folosul bisericii.
BOR este unul din cei mai mari deţinători de terenuri din România şi una din cele mai importante societăţi comerciale. Puterea sa economică este foarte mare. Puţini îşi permit o critică fundamentală a bisericii. Mai ales în provincie, colaborarea dintre biserică şi stat este foarte puternică. În ultimii ani, BOR a avut un parcurs tot mai autoritarist.
În 2017, patriarhii de la Bucureşti şi Moscova s-au vizitat reciproc, nişte vizite foarte pompoase. Acest lucru a fost uimitor, deoarece românii nu prea-i iubesc pe vecinii de la est. Guvernul rus se foloseşte de ortodoxia din România ca de o pârghie pentru a influenţa cea mai importantă ţară NATO de la Marea Neagră. Campaniile BOR sunt în spiritul rus, adică pentru valori familiale şi împotriva homosexualităţii. Astfel, BOR contribuie la o atmosferă anti-occidentală, pe care şi alte ţări din Europa de Est o întreţin. Dar BOR nu poate pretinde credibilitate în acest sens. În 2017, trei cunoscuţi clerici au trebuit să se retragă pentru că aveau relaţii homosexuale. Cazul episcopului de la Huşi a fost foarte mediatizat. Acesta a profitat în mod evident de studenţii de la seminar.
De-a lungul timpului, au apărut multe scandaluri despre corupţia din BOR. Catedrala Mântuirii Neamului este o clădire imensă din Bucureşti, pentru construcţia căreia se folosesc fonduri de stat, dar BOR apelează şi la donaţii de la credincioşii din această ţară foarte săracă. Numele ales pentru catedrală (a Mântuirii Neamului) aminteşte de sloganurile mişcării legionare fascist-ortodoxe din perioada interbelică.
Critica la adresa patriarhului Daniel a devenit mai puternică atunci când, după moartea a 64 de oameni în 2015, într-un incediu dintr-o discotecă, clericii au sugerat că dezastrul a avut drept cauză comportamentul păcătos al tinerilor morţi.
Biografia lui Daniel este o oglindă a istoriei BOR. Pe vremea când nimeni nu avea voie să părăsească ţara, el a predat, din 1980 în 1988, în Elveţia, la Institutul Ecumenic din Bossey. Mentorul patriarhului Daniel a fost teologul conservativ-naţionalist Dumitru Stăniloae, care era foarte influent. În perioada revoluţiei din 1989/90, patriarhul compromis a dispărut o scurtă vreme şi, în acea perioadă, Daniel a condus de facto BOR. Dosarul de la securitate al lui Daniel a fost distrus, sau aşa se presupune. În 1990, el aparţinea unui grup pentru reînnoirea ecleziastică, în cadrul căruia vocile critice au fost suprimate.
Ascensiunea spectaculoasă a lui Daniel, iniţial la conducerea Mitropoliei Moldovei şi, ulterior, în 2007, ca lider al Bisericii Ortodoxe Române, n-ar fi fi fost posibilă fără ajutorul «statului subteran» din România. BOR nu a contribuit cu nimic la democratizarea României de după 1989. Incapacitatea ei de autocritică a făcut-o să rămână prizoniera propriului trecut. Tradiţia anti-occidentală şi compromisurile morale ale BOR au făcut-o să fie o pradă uşoară pentru Moscova. În România, fantoma lui Ceauşescu a început să bântuie din nou. Biserica este responsabilă de acest lucru“.