Duminică, 8 iunie, a VIII-a după Paște, Biserica Ortodoxă prăznuiește Rusaliile sau Cincizecimea (la origine, sărbătoare iudaică numită Shavuot). Sărbătoarea Cincizecimii are o semnificație aparte pentru noi, ortodocșii din diaspora, din două motive.
În primul rând, pentru că pogorârea Duhului Sfânt se face peste toți oamenii de față. Mângâietorul, după cum este numit Sfântul Duh, se pogoară inclusiv asupra celor care nu trăiau în Israel, ci în diaspora, dar care erau prezenți la Ierusalim în ziua aceea; de asemenea, se revarsă și asupra celor de alte neamuri: „Parţi şi mezi şi elamiţi şi cei ce locuiesc în Mesopotamia, în Iudeea şi în Capadocia, în Pont şi în Asia, în Frigia şi în Pamfilia, în Egipt şi în părţile Libiei cea de lângă Cirene, şi romani în treacăt, iudei şi prozeliţi, cretani şi arabi, îi auzim pe ei vorbind în limbile noastre despre faptele minunate ale lui Dumnezeu!” (FAp. 9-11).
Desfășurarea evenimentului arată că apartenența la o etnie sau la un spațiu geografic nu (mai) reprezintă o condiție pentru a fi membru al „poporului lui Dumnezeu”. Geografia și etnia sunt înlocuite cu dispoziția omului de a-i sluji lui Dumnezeu prin schimbarea minții (metanoia) și primirea botezului creștin.
În al doilea rând, viața în diaspora (în cazul nostru, de limbă germană) ne oferă șansa de a înțelege, poate mai bine decât cei din țară lucrarea neîncetată a Rusaliilor.
Momentul înființării unei comunități văzute, fie parohie, fie mănăstire, scoate la lumină permanentizarea lucrării Sfântului Duh, arată puterea Evangheliei de a schimba vieți și ne pune pe noi în postura de a fi contemporani ai Rusaliilor. Este impresionant (și poate inexplicabil) de observat cum oameni care poate de decenii nu au mai avut o legătură strânsă cu Biserica sau alții care poate pentru prima dată vin la Biserică, se angajează dintr-o dată ca, zi de zi, cu tot ce au, să-i slujească lui Dumnezeu. Este exact ceea ce s-a întâmplat acum două mii de ani, când primii ucenici ai Bisericii „erau laolaltă şi aveau toate de obşte” (FAp 2, 44) și „îşi vindeau bunurile şi averile şi le împărţeau tuturor, după cum avea nevoie fiecare” (FAp 2, 45). Astfel că „Domnul adăuga zilnic Bisericii pe cei ce se mântuiau” (FAp 2, 9-11).
Prin urmare, Cincizecimea în diaspora este ceva mai mult decât o zi importantă în calendar. Ea este invitația adresată nouă de a veni și a gusta din darurile pregătite de Sfântul Duh.
E extraordinar cum, de pildă, o comunitate bisericească proaspăt înființată, cum este cea de la Krems an der Donau pe care o păstoresc, crește de la săptămână la săptămână, chiar și în timp de pandemie; cum Sfântul Duh lucrează întorcând oameni la Hristos, sfințindu-i; cum creează o atmosferă de fraternitate între creștini; cum rânduiește tot ceea ce avem nevoie, inclusiv locaș de cult. Participarea așadar la lucrarea cincizecimică a Bisericii este încă posibilă și ne bucurăm de toți cei care vin să o sărbătorească.
Pr. Cezar Marksteiner-Ungureanu, Krems an der Donau, 06.06.2020
Pagina de Facebook: Parohia Ortodoxă Română din Krems – Orthodoxe Gemeinde Krems
Înscrie-te pe pagina noastră de Facebook: ZIARUL ROMÂNESC AUSTRIA