Singurătatea la vârste înaintate nu mai este o excepție, ci o realitate tot mai vizibilă în Europa Occidentală. Pentru mulți români plecați la muncă în străinătate, acest fenomen capătă o dimensiune personală, deoarece distanța față de familie, ritmul alert al vieții și mobilitatea constantă pot rupe legături esențiale. Studiile recente arată că numărul persoanelor care ajung la bătrânețe fără sprijin familial apropiat este în creștere, iar consecințele sunt profunde.
Sunt și aspecte pozitive: Persoanele fără familie apropiată învață devreme că viața se poate schimba rapid și că nimeni nu are garanția că va putea interveni pentru a le ajuta iar asta le împinge să dezvolte o mare flexibilitate în fața evenimentelor neprevăzute și să găsească soluții la problemele cotidiene, spun experții în psihologie. Ele știu cum să-și ajusteze obiceiurile, să gestioneze singuri situațiile stresante și să-și reorganizeze prioritățile atunci când circumstanțele o cer. Mai mult, învață să trăiască singuri fără să se simtă izolați. Dar să vedem mai bine consecințele mai practice și nu chiar atât de pozitive.
Tot mai multe persoane fără familie apropiată. O schimbare socială care nu mai poate fi ignorată
În ultimele decenii, structura familiei europene s-a transformat radical. Căsătoriile sunt mai puține, copiii se nasc mai târziu sau deloc, iar migrația a fragmentat familii întregi. Tot mai mulți oameni ajung la vârsta a treia fără partener, copii sau rude apropiate care să le fie alături. Această situație nu mai este legată de alegeri individuale, ci de o schimbare de fond a societății moderne.
Lipsa familiei apropiate nu se traduce doar prin absența vizitelor sau a sprijinului emoțional. Cercetările arată că izolarea socială are efecte directe asupra sănătății fizice și psihice. Riscul de depresie, declin cognitiv și probleme cardiovasculare este mai mare în rândul persoanelor vârstnice fără rețele de sprijin. În multe cazuri, singurătatea devine un factor invizibil care accelerează degradarea stării generale de sănătate.
De ce diaspora este mai vulnerabilă
Pentru românii plecați din țară, riscul de a ajunge la bătrânețe fără sprijin familial este adesea mai mare. Mulți au copii rămași în România sau dispersați în alte țări, iar relațiile se mențin greu în timp. Programul de muncă solicitant și integrarea într-o altă cultură reduc șansele de a construi legături profunde și stabile, mai ales după vârsta de 50 de ani.
În Germania sau Austria, unde sistemele sociale sunt bine dezvoltate, sprijinul instituțional nu poate înlocui complet prezența familiei. Noi, românii stabiliți aici trebuie să fim conștienți că, odată cu înaintarea în vârstă, rețeaua personală devine esențială. Construirea relațiilor comunitare, menținerea legăturilor cu rudele și implicarea în asociații sau grupuri românești pot face diferența între o bătrânețe activă și una marcată de izolare.
Citește și: Ce spune psihologia despre persoanele care ajung mereu la timp
Fenomenul persoanelor care îmbătrânesc fără familie apropiată este analizat într-un material publicat de Ouest-France, care citează date demografice și studii sociale recente. Articolul subliniază că această tendință va continua să crească în următoarele decenii, pe fondul îmbătrânirii populației și al mobilității tot mai mari în interiorul Europei.