Sari la conținut

Dramele orfanilor albi: ”Mama a plecat acum 13 ani, de când m-am născut stau cu bunica”

21/03/2022 16:15 - ACTUALIZAT 21/03/2022 16:16

„Orfanii albi” din România, copiii care trăiesc fără părinţii plecaţi la muncă peste hotare. Fenomenul copiilor rămaşi acasă fără unul sau chiar ambii părinţi a luat o amploare foarte mare mai ales în ultimii zece ani în România. Cei mai mulţi sunt din mediul rural, acolo unde lipsa locurilor de muncă şi sărăcia sunt principalele cauze. 

În judeţul  Botoşani, de exemplu, dintr-un total de aproximativ 60.000 de preşcolari şi elevi înscrişi în sistemul de învăţământ, aproape 10% au măcar un părinte plecat la muncă în străinătate. Adică, 6.000 de elevi. Dintre aceştia, în jur de 1.000 au ambii părinţi plecaţi în străinătate şi se află în grija rudelor sau vecinilor.

Sociologii i-au numit pe acesti copii, „orfani albi”. In mod evident, aceasta stare de fapt conduce la consecinte psihologice grave, care ii afecteaza pe copii.

”Mama a plecat în Italia acum 13 ani”

Marius are 13 ani, locuieşte în satul Dumbrăviţa, judeţul Botoşani şi este unul dintre cei 1.000 de copii rămaşi în grija rudelor.  Este un copil timid şi sensibil, iar viaţa nu a fost blândă cu el. S-a născut fără tată, iar pe mama o vede doar o dată pe an.

Citiţi şi: Criză în spitale: „15.000 de medici au emigrat după aderarea României la UE”

Mama nu l-a văzut nici măcar atunci când a făcut primii paşi sau când a spus primul cuvânt. Marius trăieşte de 13 ani cu un dor nestins. Mama a plecat la muncă în Italia, pe când el nu avea nici măcar un an. A fost lăsat în grija bunicii.  ”Mama a plecat în Italia acum 13 ani. Lucrează la sere în Napoli, fiindcă aici nu avea din ce trăi. De când m-am născut stau cu bunica. Cel mai mare noroc al meu este bunica, fiindcă este blândă şi mă alină ori de câte ori mă simt trist”, spune Marius.  Bunica Elena a fost ca o mamă pentru Marius. L-a legănat, l-a învăţat să meargă, să vorbească şi are grijă de el ca de ochii din cap.

Citiţi şi: Mărturisirea unei românce plecată de mulţi ani din ţară: „Dorul crește odată cu distanța, cu cât ești mai departe de România, cu atât îți este mai dor”

„Sunt ca o a doua mamă. Îl iubesc din tot sufletul meu. Este un copil blând şi bun, dar necăjit, născut fără tată şi cu mama plecată. Tatăl i-a murit când fiica mea era însărcinată în luna a şasea. Viaţa la ţară este grea şi nu erau locuri de muncă.

A plecat pentru copil, să-i facă o viaţă bună. Asta-şi doreşte să facă un om mare din el. De 13 ani munceşte acolo şi trimite mereu haine, bani şi tot ce-i trebuie”, spune bătrâna.  Doar dorul nu i-l poate stinge. ”Îmi este dor de mama. Merg în vacanţa de vară în Italia să o văd. O sun ori de câte ori îmi este prea dor”, mărturiseşte Marius, conform Adevărul