1,1 milioane de austrieci nu pot citi corect iar 600.000 sunt analfabeți funcțional. Niki Glattauer a fost profesor și director de școală și a atribuit anumite calificative în această chestiune, pentru publicația Heute. În ceea ce privește capacitatea de citire, el prezice un viitor sumbru.
Cei care recunosc literele nu trebuie neapărat să știe să citească. După cum a aflat Glattauer în urma unui studiu al OCDE, capacitatea de lectură a austriecilor este, din păcate, slabă.
Citiți și: Austria, împrumuturile de la bănci vor fi mai scumpe! Carnetele de economii devin însă din nou atractive
1,1 milioane de austrieci nu pot citi corect iar 600.000 sunt analfabeți funcțional
600.000 de austrieci – acesta este status quo-ul – sunt analfabeți funcțional, ceea ce înseamnă că știu literele, dar nu pot scrie corect cuvintele și abia dacă pot citi. Acestea sunt rezultatele unui studiu actualizat în prezent al OCDE rezultând astfel că aproape 1,1 milioane de austrieci adulți (!) – cu 100.000 mai mulți decât acum 10 ani! – au abilități de citire atât de slabe încât nu mai înțeleg simple texte din ziare (cărți, reviste), dar la fel de puțin instrucțiuni de utilizare, prospecte, formulare sau chiar contracte de tot felul.
În majoritatea școlilor primare din Viena, înscrierile pentru anul școlar 23/24 s-au încheiat săptămâna trecută. Vor fi 21.000 de începători de școală, niciodată nu au fost mai mulți. ”Prognoza mea sumbră”, spune Glattauer. Cu toate acestea, după patru ani de școală primară, mai mulți copii decât oricând nu vor fi capabili să vorbească, să scrie sau să citească în mod corespunzător.
Niki Glattauer a fost profesor și director de școală în Viena timp de 25 de ani. A publicat 13 cărți până în prezent, toate pe tema școlii, care au devenit bestselleruri. În fiecare zi de luni dă note la școală într-o rubrică pentru „Heute”.
Köhlmeier: „Înmulțim tinerii dependenți”.
Într-un interviu acordat în „Standard” cu ocazia prezentării noului său roman „Frankie” (Hanser, 206 pagini, 24,70 euro), Michael Köhlmeier a fost întrebat dacă nu cumva romanul poate fi interpretat și ca o critică la adresa școlii și a sistemului de învățământ (cartea vorbește despre fiul de 14 ani al unei mame singure, un băiat cuminte, de 14 ani, care este dus pe căi greșite de bunicul său abia eliberat din închisoare).
Köhlmeier: „Ascultam o discuție la radio despre noul program de învățământ german. Timp de o oră. Nici măcar o dată nu a fost menționată literatura.” A fost vorba despre economie, a spus el. Ar trebui să existe „discuții despre mesajele lor text, despre jocurile pe calculator. Dar nu și despre Rilke. Noi creștem un tineret nefericit și dependent.” Eh. Dar este oare Rilke antidotul potrivit? 😉
surese: Heute, ZiarulRomanesc.at