Sunt zile în care telefonul vibrează, iar pe ecran apare numele unei persoane despre care credeai că a rămas în trecut. Un simplu „Ce mai faci?” poate fi suficient ca, fără să-ți dai seama, să te trezești din nou prins în emoțiile din care ai încercat să ieși. Ai senzația că ai făcut un pas înapoi, deși erai convins că ai mers mai departe. Poate între timp te-ai mutat în altă țară, ai un alt loc de muncă, o altă viață și alți oameni aproape. Unele tipare, însă, nu dispar doar fiindcă ai schimbat locul: vin cu tine și se reactivează în câteva secunde, printr-un mesaj sau un apel.
Legătura emoțională intermitentă: de ce primul mesaj pare o idee bună
Psihologul Silvia Severino explică de ce apare această reacție: „Să păstrezi legătura cu cineva cu care ai o relație emoțională intermitentă este ca și cum ai încerca să-ți amorțești durerea bând alcool.” Nu înseamnă că ești slab sau că ai greșit cu ceva. Creierul poate confunda, pentru câteva clipe, senzația de ușurare cu vindecarea reală.
Citește și: Ce înseamnă să atingi continuu o persoană în timp ce vorbești cu ea, conform psihologiei
La început, un astfel de contact poate părea plăcut. Apare senzația de apropiere, o mică euforie și impresia că lucrurile sunt sub control, ca și cum o nouă conversație ar demonstra că ai depășit situația și că nu mai ești afectat la fel de mult. Problema, avertizează Severino, nu apare atunci când mesajul este trimis sau primit, ci după aceea.
„Abia apoi vine mahmureala”, spune ea, referindu-se la starea de gol și oboseală care se instalează când conversația se răcește, când nu mai primești niciun răspuns sau când îți dai seama că ai ajuns din nou în punctul din care ai plecat. Pentru cineva care trăiește între două lumi, această resetare emoțională poate costa dublu, fiindcă energia necesară pentru a se reconstrui este deja împărțită între două versiuni ale propriei vieți.
Citește și: Ce înseamnă când o persoană ajunge întotdeauna la timp, conform psihologiei
Ceea ce Severino numește „mahmureală” nu înseamnă doar dorul de cineva. Este ceva mai profund: efectul repetării unei situații care te face să te îndoiești de tine, al alegerii a ceea ce știi că nu îți face bine și al reapariției acelui gând incomod: „iar”. Psihologul descrie această stare drept „mahmureala de a te fi pus din nou în poziția de respingere, de a merge împotriva valorilor tale și de a simți că pierzi controlul asupra vieții tale emoționale”, potrivit elconfidencial.com.
Înainte de a răspunde, oprește-te puțin
Recomandarea psihologului nu este una moralizatoare, ci practică. Severino sugerează să faci o pauză înainte de a răspunde, de a scrie sau de a accepta o întâlnire, nu pentru a respecta o regulă rigidă, ci pentru a privi situația în ansamblu, dincolo de impulsul de moment. „Înainte de a răspunde sau de a revedea pe cineva care nu v-a apreciat, evaluați consecințele”, subliniază ea. Întrebarea importantă nu este dacă ai voie sau nu să răspunzi, ci ce se întâmplă de obicei după aceea. Cum te face să te simți acel contact? Te apropie de viața emoțională pe care vrei să o construiești sau te îndepărtează de ea?
Grija față de tine are un rol esențial în această pauză. „Asta înseamnă și iubire de sine”, conchide Severino, înțelegând iubirea de sine ca pe capacitatea concretă de a alege ceea ce te stabilizează pe termen mediu, chiar dacă, pe moment, tentația este să cauți o alinare rapidă. Uneori, a face un pas înapoi nu este o pedeapsă, ci pur și simplu decizia de a nu mai plăti un preț pe care îl cunoști deja.