„Generația de cristal”: educație bazată pe frică și supraprotecție. Termenul „generația de cristal” a devenit tot mai popular pentru a descrie tinerii de astăzi drept fragili emoțional, incapabili să facă față adversităților vieții. Dar este această etichetă corectă? Potrivit psihologului și logopedului María Soto, fondatoarea proiectului Educa Bonito și expertă în pedagogia adleriană, acest concept nu reflectă realitatea. Nu fragilitatea definește această generație, ci teama și lipsa autonomiei, cultivate de un stil de parenting supraprotector și bazat pe control.
Continuați să citiți mai jos
Etichetele limitează: De ce „generația de cristal” este o percepție greșită
María Soto consideră că orice etichetă, fie pozitivă sau negativă, devine o formă de limitare a potențialului unei persoane. Etichetele, spune ea, „ridiculizează și creează o distanță între generații”. În realitate, tinerii de astăzi sunt produsul unei societăți care perpetuează un sistem bazat pe control și verticalitate, unde frica a devenit o constantă în educația copiilor.
Citiți și: Generația Z pierde o abilitate pe care umanitatea o are de 5.500 de ani
„Nu este o generație fragilă, ci una crescută într-o eră a supraprotecției. Le-am insuflat teama de eșec, de greșeală, de necunoscut. Această frică le influențează perspectiva asupra lumii și felul în care interacționează cu ea”, explică psihologul pentru El Pais.
Citiți și: Ce înseamnă când o persoană își cere scuze chiar și când nu ar fi nevoie, conform psihologiei
Continuați să citiți mai jos
De ce frica devine principalul obstacol al autonomiei?
Frica este o emoție benefică în situații de urgență, dar nu poate fi un mod de viață, afirmă María Soto. Generațiile actuale au fost crescute într-un mediu unde totul este perceput drept periculos. Această tendință de a proteja excesiv, de a elimina orice obstacol sau disconfort din calea copiilor, le-a diminuat capacitatea de a-și dezvolta reziliența emoțională și autonomia.
Citiți și: Fraze tipice ale oamenilor nesiguri, conform psihologiei
Soto subliniază că valorizarea emoțiilor și validarea proceselor prin care copiii trec sunt fundamentale. „Copiii și tinerii trebuie să simtă că fiecare emoție, fiecare experiență – fie ea bună sau rea – are valoare. Acesta este modul prin care își construiesc încrederea în propria capacitate de a naviga prin viață”, adaugă ea.
Continuați să citiți mai jos
Cum putem construi tineri puternici emoțional?
Contrar credinței populare, tinerii nu sunt fragili din naștere, ci din cauza intervențiilor greșite ale adulților. „Copiii se nasc cu un sistem de apărare propriu, dar acesta este imatur și are nevoie de experiențe pentru a se dezvolta. Nu trebuie să intervenim excesiv, ci doar să-i ghidăm cu răbdare”, explică Soto.
Cheia este echilibrul între protecție și autonomie. „Lumea este un loc minunat, dar și periculos. Trebuie să le oferim copiilor posibilitatea de a lua decizii mici încă de timpuriu. Deciziile mici aduc greșeli mici, iar acestea oferă lecții valoroase fără riscuri majore”, spune experta.
Continuați să citiți mai jos
Empatia și disciplina pozitivă: Soluția pentru o generație mai rezilientă
Un alt aspect crucial pentru dezvoltarea sănătoasă a tinerilor este empatia. Aceasta nu înseamnă să renunțăm la limite, ci să le oferim un mediu în care să se simtă înțeleși și sprijiniți. Soto recomandă o abordare bazată pe disciplină pozitivă, unde judecata este înlocuită de înțelegere, iar controlul autoritar este eliminat.
„Când privim un copil cu așteptări rigide sau judecăți, îi limităm potențialul. În schimb, dacă îl vedem ca pe un individ cu posibilități infinite, îi oferim libertatea de a explora și de a învăța fără teamă de eșec”, explică Soto.
Continuați să citiți mai jos
Supraprotecția digitală: O altă fațetă a fricii
În era digitală, părinții au acces la o cantitate imensă de informații despre cum să-și crească copiii, dar acest lucru poate deveni un dezavantaj. „Excesul de informații duce la lipsa de atenție. Părinții caută soluții rapide, bazate pe rețete generale, fără să ia în considerare unicitatea fiecărui copil”, avertizează Soto.
Această tendință contribuie atât la supraprotecție, cât și la o desensibilizare față de nevoile reale ale copiilor. Soluția, spune ea, este să ne întoarcem la instinctele noastre naturale de părinți și să le oferim copiilor spațiul de care au nevoie pentru a se dezvolta.
Continuați să citiți mai jos
Concluzie: Este timpul să renunțăm la etichete
„Generația de cristal” nu este fragilă, ci este o generație care caută să-și regăsească autonomia într-o lume care le-a insuflat frica de eșec și le-a limitat potențialul. Prin înlocuirea controlului cu empatia, prin validarea emoțiilor și prin oferirea unui spațiu sigur pentru explorare, putem contribui la formarea unei generații de tineri autonomi, rezilienți și încrezători.
Așadar, în loc să ne concentrăm pe critică sau etichete, haideți să ne asumăm rolul de ghizi empatici și să încurajăm dezvoltarea unui viitor mai echilibrat. „Tinerii nu sunt fragili. Sunt o reflecție a felului în care i-am crescut”, ne amintește María Soto.