În mod surprinzător, o metodă de înșelăciune folosită în mod repetat continuă să fie profitabilă, deși autovehiculele furate pot fi urmărite în toată Europa. Este vorba despre mașini închiriate sau achiziționate prin leasing, care ajung să fie vândute în țări precum România. Pentru a închiria aceste vehicule de lux și a le transporta, grupările infracționale folosesc adesea intermediari.
Aceste persoane, din România sau alte țări, fie se află într-o situație financiară dificilă, fiind ușor ademenite cu sume mici de bani, fie sunt persoane naive, care sunt „într-un fel exploatate”, așa cum a concluzionat judecătorul Franz Furtner, președintele completului care judecă unul dintre aceste cazuri. Deși acuzatul, un bărbat de 40 de ani din Bulgaria, și-a recunoscut parțial vina, responsabilitatea sa în cazul furtului a rămas incertă.
CITIȚI ȘI ► Noi reguli drastice în Codul Rutier – Ce trebuie să știe toți șoferii
Acuzația: „Tu mergi la închisoare, ceilalți profită”
Procurorul Ronald Schaffer a prezentat cazul simplificat pentru cei doi judecători ai completului de judecată. Pe 25 ianuarie, acuzatul, un sudor de 40 de ani, a închiriat o mașină din Schwechat și a transportat-o în România, unde a fost vândută de persoane necunoscute. Bărbatul a fost acuzat de fraudă gravă – raportată la valoarea mașinii, aproximativ 70.000 de euro – și de ascunderea documentelor, referindu-se la certificatul de înmatriculare al vehiculului. (Continuă mai jos)
Deși procurorul a recunoscut că bărbatul a cooperat în timpul anchetei, acesta nu a putut nega că a condus mașina respectivă. Totuși, acuzatul a susținut că nu știa că vehiculul era închiriat și că nu avea cunoștință despre persoanele din spatele acestei acțiuni. În final, procurorul a concluzionat: „Tu mergi la închisoare, ceilalți profită.”
Încercarea de a-și apăra nevinovăția
Avocata apărării, Stephanie Appl, a încercat să prezinte cazul ca pe o mărturisire, însă realitatea a fost diferită. Acuzatul a recunoscut că acuzațiile sunt în parte adevărate, însă a adăugat un „dar”. Acesta susținea că i s-a spus că mașina aparținea unui român și că trebuia doar să o transporte în România, în schimbul sumei de 200 de euro. La frontieră la Calafat, doi români l-au preluat și au transportat vehiculul. Acuzatul a afirmat că a intrat în contact cu acești români printr-un prieten.
CITIȚI ȘI ► „Aruncați-vă averea la gunoi dacă nu vreți să fiți jefuită de români”. Femeia din Austria s-a conformat
„Nu am înțeles că era vorba de un contract de închiriere”
Când a fost întrebat despre identitatea acestor persoane, acuzatul a răspuns că erau „bărbați necunoscuți”, cu care a ajuns în contact printr-un prieten. În momentul în care s-au adus în discuție detaliile închirierii, judecătorul a subliniat că acuzatul a introdus datele de închiriere, a scanat permisul de conducere și a plătit costurile închirierii cu cardul său bancar. Cu toate acestea, bărbatul a susținut că un român a făcut toate aceste lucruri de pe telefonul său.
Împotriva acestei declarații, un angajat al firmei de închiriere a depus mărturie, afirmând că acuzatul a fost singur la ghișeul firmei. Judecătorul a subliniat că, în momentul semnării contractului, acuzatul ar fi trebuit să își dea seama că era vorba de o mașină închiriată. Acuzatul a răspuns că „nu a înțeles” acest lucru.
CITIȚI ȘI ► În Austria cu 103 km/h peste limita admisă. Șoferul plânge după permis, dar de ce nu i-a fost confiscată mașina?
Verdictul final: 20 de luni de închisoare
Deși acuzatul a susținut în continuare că „nu a plătit și nu a semnat nimic”, în final, instanța l-a condamnat. Judecătorul a apreciat că mărturia sa a fost o „recunoaștere parțială”, considerând că bărbatul a făcut tot ce i-a stat în putință pentru a-și minimiza vinovăția.
Sentința este de 20 de luni de închisoare, dintre care cinci luni cu executare. Având în vedere perioada de detenție preventivă începută în aprilie, pedeapsa a fost deja executată, iar verdictul a rămas definitiv.