Un pachet neașteptat îi tulbură viața unei femei care, din exterior, pare să nu ducă lipsă de nimic. Expeditorul este fostul ei soț, iar înăuntru se află manuscrisul unui roman pe care acesta vrea să-l citească înainte de publicare. Numai că, pagină după pagină, Susan începe să simtă că povestea îi este adresată mult mai direct decât și-ar fi dorit.
Amy Adams și Jake Gyllenhaal sunt protagoniștii filmului „Animale de noapte” (Nocturnal Animals), thrillerul psihologic regizat de Tom Ford, în care granița dintre ficțiune și amintirile unei relații destrămate devine tot mai incomodă. Ce încearcă, de fapt, fostul ei soț să-i spună prin povestea pe care i-a trimis-o?
Animale de noapte, numărul 1 pe Netflix
Despre ce este: Susan Morrow, interpretată de Amy Adams, conduce o galerie de artă din Los Angeles și duce o viață sofisticată, aproape impecabilă la suprafață. Totul se schimbă discret când primește un manuscris de la Edward Sheffield, fostul ei soț, de care a divorțat cu mulți ani înainte. Cartea se numește Nocturnal Animals și îi este dedicată. Susan începe să citească, iar filmul îl urmărește pe Tony Hastings, personaj interpretat tot de Jake Gyllenhaal. Acesta pornește la drum cu familia, însă o întâlnire nocturnă pe o șosea izolată transformă călătoria într-un coșmar.
Din acel moment, filmul evoluează pe două planuri. Susan citește manuscrisul în prezent, în timp ce spectatorul urmărește acțiunea romanului. Pe măsură ce înaintează cu lectura, ea descoperă în această poveste ecouri ale relației sale cu Edward și începe să-și privească altfel deciziile luate cu ani în urmă. Este manuscrisul doar un roman sau Edward încearcă să-i transmită un mesaj? Filmul păstrează această întrebare în centrul acțiunii, fără să ofere răspunsuri rapide.
Tom Ford construiește intenționat două lumi opuse. Existența lui Susan este elegantă, rece și controlată, în timp ce povestea pe care o citește devine tot mai brutală și imprevizibilă. Trecerea dintre aceste realități generează o mare parte din tensiunea filmului. În paralel, apar fragmente din trecutul lui Susan și Edward, iar relația lor începe să capete o altă semnificație. Lucrurile citite de Susan nu mai pot fi despărțite cu ușurință de amintirile despre bărbatul care i-a trimis manuscrisul. Filmul nu dictează însă o singură interpretare. Lasă deschisă întrebarea dacă romanul este o confesiune, o metaforă sau o formă atent construită de răspuns după ani de tăcere.
Animale de noapte nu este un film care se uită imediat după vizionare. Finalul poate schimba modul în care sunt privite multe dintre momentele anterioare, fără a explica fiecare detaliu. Această ambiguitate continuă să genereze interpretări diferite despre relația dintre Susan, Edward și manuscrisul care îi aduce din nou împreună după ani de tăcere. Pentru cei care caută pe Netflix un thriller psihologic ce cere atenție și lasă întrebări după genericul final, „Animale de noapte” rămâne unul dintre titlurile de catalog care merită redescoperite.
VEZI ANIMALE DE NOAPTE PE NETFLIX