Vine cea mai fierbinte vară din istorie. Este încă primăvară, dar în lumea meteorologiei tensiunea în jurul verii lui 2026 a atins deja un nivel neobișnuit. Nu o singură instituție, ci un cor întreg de centre științifice de prim rang — Met Office britanic, ECMWF, Copernicus, Severe Weather Europe — arată spre aceleași luni: iulie și august 2026. Estimarea centrală a Met Office plasează temperatura globală medie pentru 2026 la 1,46°C peste nivelul preindustrial, ceea ce ar face din acest an al patrulea consecutiv în care pragul de 1,4°C este depășit.
Vine cea mai fierbinte vară din istorie
„Ultimii trei ani au depășit probabil toți 1,4°C și ne așteptăm ca 2026 să fie al patrulea an consecutiv care să facă acest lucru”, a spus profesorul Adam Scaife, care conduce echipa de prognoză globală a Met Office. „Înainte de această creștere, temperatura globală nu depășise niciodată 1,3°C.” O serie de patru ani consecutivi peste acest prag nu a mai existat niciodată în istoria măsurătorilor. Ceea ce face 2026 diferit față de verile recente nu e doar tendința generală de încălzire globală, ci o aliniere rară de factori care, dacă se confirmă, pot produce o vară cu adevărat istorică: un jetstream slăbit, oceane supraîncălzite, soluri uscate și, deasupra tuturor, revenirea unui fenomen temut — El Niño. Fiecare dintre acești factori, luat separat, ar fi suficient pentru câteva zile de caniculă prelungită. Împreună, pot bloca Europa sub un dom de căldură timp de săptămâni întregi.
El Niño revine — și de data aceasta ar putea fi Super
Cheia întregii ecuații se află în Pacificul tropical. O schimbare masivă la nivel global este acum în curs, pe măsură ce La Niña se dizolvă oficial, cedând locul unui El Niño în rapidă dezvoltare. Un val oceanic Kelvin masiv, aflat în prezent la suprafața Pacificului de Est, semnalează că această fază caldă emergentă ar putea altera semnificativ jetstreamul global, afectând temperaturile și precipitațiile din Europa pe tot parcursul verii, potrivit Severe Weather Europe
Prognoza ECMWF plasează indicatorii ENSO în zona propriu-zisă de El Niño în cursul verii 2026, cu o persistență estimată până în iarnă — deocamdată un eveniment de intensitate moderată, dar care tinde să se dovedească mai puternic decât prognoza inițială. Iar unele modele merg mai departe: datele sugerează că evenimentul ar putea atinge statutul de Super El Niño în a doua jumătate a anului 2026, cu anomalii în Pacific care ating sau depășesc pragul unui astfel de supereveniment. Un Super El Niño nu aduce doar căldură — restructurează circulația atmosferică planetară, transformând schimbările sezoniere tipice în evenimente de mare impact.
Citiți și: Temperatură exterioară de 40 de grade. Iată ce se întâmplă în corpul tău
Mecanismul prin care această energie oceanică ajunge să ardă continentul european trece prin jetstream. În 2025, acesta a fost frecvent instabil, împingând mase de aer rece spre Europa și împiedicând căldura să se instaleze prelungit. Pe măsură ce El Niño se instalează în Pacific de-a lungul primăverii și verii 2026, el deplasează treptat circulația atmosferică la scară largă spre un tipar de curent-jet mai zonal, mai stabil, slăbind episoadele de blocare dinspre Groenlanda. Când jetstream pierde din vigoare, sistemele de înaltă presiune nu mai sunt împinse spre est — rămân blocate deasupra acelorași regiuni, creând ceea ce meteorologii numesc „blocking patterns”. Sub astfel de cupole, căldura se acumulează zi după zi, iar nopțile devin la rândul lor sufocante, fără răgaz termic. Solurile uscate amplifică efectul: fără umiditate în pământ, energia solară nu mai e consumată prin evaporare, ci direct în încălzirea aerului de la suprafață.
Dr. Nick Dunstone de la Met Office a avertizat că „2024 a înregistrat prima depășire temporară a pragului de 1,5°C, iar prognoza pentru 2026 sugerează că acest lucru este din nou posibil — ceea ce evidențiază cât de rapid ne apropiem acum de ținta Acordului de la Paris”. Incertitudinea rămâne reală: prognozele sezoniere nu sunt previziuni exacte zi cu zi, iar vara poate evolua diferit față de modele. Dar direcția în care arată toate semnalele — oceanele, atmosfera, ciclurile ENSO — este una singură, și nimeni din comunitatea științifică nu o contestă.