Exil în Austria pentru o familie ucraineană – „Iubirea pentru acasă„, scrie pe peretele apartamentului soților Titkov din Viena. Afișul are o importanță deosebită pentru familia ucraineană care a fost forțată să-și părăsească casa din Irpin, din suburbiile Kievului, în urmă cu aproape un an.
>>> Cine sunt cei 1,7 milioane de străini care trăiesc în Austria? Românii, cea mai mare creştere, după ucraineni
Un an de exil în Austria pentru o familie ucraineană
„Am sentimente amestecate”, a recunoscut Iryna Titkova, o fostă profesoară de engleză și mamă a trei copii. „Avem mâncare, avem un apartament cald, avem toată familia aici… și avem o anumită sumă de bani pe care am câștigat-o și am economisit”. Dar le lipsește un lucru… acasă. „Uneori ne simțim rușinaţi” să ne bucurăm de lucruri „pentru că știm cât suferă oamenii în Ucraina”, a spus Iryna.
AFP îi urmărește pe soţii Titkov și pe copiii lor de câteva luni, cum şi-au început o noua viață în Austria. O familie dintre cele opt milioane de refugiați ucraineni împrăștiați acum în toată Europa. Ei și-au părăsit casa a doua zi după declanşarea războiului în Ucraina din 24 februarie anul trecut. Soțul Irinei, Valerii, care a trăit groaza unui alt conflict post-sovietic din Nagorno-Karabah când era mic – și care „este incapabil să omoare o muscă”- avea un singur lucru în minte: să-și ducă fiii undeva în siguranță.
Bărbaților ucraineni de „vârsta de luptă”, între 18 și 60 de ani, li sa interzis să părăsească țara. Dar lui Valerii i s-a permis să meargă ca tată de familie numeroasă. Ei sunt printre cei 90.000 de ucraineni din Austria care au „cartoașe albastre” speciale ale Uniunii Europene care le oferă protecție specială. Le permite să rămână până în martie 2024 fără a fi nevoiți să depună o cerere de azil și să obțină un ajutor financiar mai mare decât refugiații din alte țări.
Învăţarea limbii este foarte dificilă
O familie poate primi mai mult de 1.000 de euro pe lună pentru a-și acoperi hrana și chiria, a spus Thomas Fussenegger, de la agenția guvernamentală însărcinată cu îngrijirea refugiaților. Cursurile de limbă sunt și ele gratuite, iar Iryna și Valerii merg la cursuri intensive de germană de trei ori pe săptămână. Dar și acolo, principalele subiecte de discuție sunt Ucraina și ultimele știri de pe front.
Să învețe o nouă limbă de la zero este „cea mai dificilă parte” a integrării pentru Valerii, vorbitor de limbă rusă. „Sunt obosit după muncă și este greu să te concentrezi, să-ți bagi toate aceste informații în cap”, a spus el. Kinetoterapeutul și maseurul s-au angajat ca depozitar pentru un lanț de restaurante după sosirea în Austria. Se trezește în zori și își petrece ziua alergând între serviciu, lecții de germană și ducând copiii la activitățile lor.
Nu este „meseria visurilor mele”, dar sportivul de 44 de ani speră să obțină autorizație oficială pentru a putea lucra ca kinetoterapeut în Austria în următoarele câteva luni. Nici nu a renunțat să mai fie antrenor de fotbal, cealaltă pasiune pe care a trebuit să o lase în urmă.
>>> Mașini ale unor refugiați ucraineni la Viena, zgâriate cu svastici: „Întoarceți-vă la război”
Dor mare de acasă
Disperată să înceapă să câștige de îndată ce a sosit, Iryna și-a luat un loc de muncă la casă. Profesoara lucrează acum într-un magazin de plante medicinale și îl iubește. „Este un loc liniștit, cu o karmă bună”, a zâmbit ea. În loc să duc războiul, „am ales cealaltă realitate” căutând refugiu într-o țară sigură, a spus ea.
Acum după aproape un an, cuplul începe în sfârșit să profite de ceea ce are de oferit Viena, vizitând muzee și mergând la primul bal după ce au fost invitați de câţiva prieteni noi austrieci. Dar este greu să scoți din cap ce se întâmplă acasă. „Vreau să mă conving că totul merge bine, că ne adaptăm, dar în fiecare zi vreau să fiu acasă”, a spus Iryna. În fiecare dimineață se trezește cu capul în Ucraina. „Ziua mea începe prin a urmări canalele de știri Telegram. Verific cum sunt Kievul și Irpin… și, bineînțeles, rudele mele”, a spus ea.
Pentru Iryna, legătura de neîntrerupt cu casa este cuplată cu o vinovăție bântuitoare. „Nu știm cum să ajutăm decât trimițând bani”, trimițând în mod regulat sute de euro rudelor și prietenilor. Dorința Irynei pentru 2023 este ca „va fi ultimul an de război. Atunci putem începe să ne planificăm viața”. Și dacă războiul avea să se încheie? „Ucraina va fi în ruină”, a spus Valerii. „Și va trebui să începem de la zero”.
Sursa: AFP, ZiarulRomanesc.at