Lumea s-a trezit luni cu un conflict care a trecut dintr-un pas în altul spre marginea prăpastiei. După 21 de ore de negocieri la Islamabad, Pakistan, delegația americană condusă de vicepreședintele JD Vance, Jared Kushner și Steve Witkoff a urcat în avion fără niciun acord. Iranul a refuzat categoric angajamentul principal cerut de Washington: abandonarea programului nuclear militar. Drept răspuns, Donald Trump a ordonat o manevră fără precedent în istoria recentă a Orientului Mijlociu — blocada Strâmtorii Ormuz, una dintre cele mai importante artere energetice ale planetei, prin care trece aproximativ o cincime din producția mondială de petrol. Blocada a intrat în vigoare luni dimineață la ora 10:00 EST, iar US Central Command a anunțat că va fi aplicată „imparțial”, indiferent de steagul navelor. Paralel, surse citate de Wall Street Journal relatează că Trump ia în calcul și lovituri militare limitate împotriva Iranului — o opțiune care, deși mai puțin probabilă, nu a fost scoasă de pe masă.
Strâmtoarea ca armă de presiune
Trump nu s-a limitat la gesturi simbolice. Duminică, la Fox News, președintele american a descris cu o precizie aproape chirurgicală ce ar putea fi vizat: „Aș urî să o fac, dar sunt instalațiile de desalinizare, centralele electrice — foarte ușor de lovit”, a spus el. Olivia Wales, purtătoarea de cuvânt a Casei Albe, a confirmat că blocada este deja în vigoare, adăugând că „orice spune Wall Street Journal că știe ce va face Trump în continuare speculează pur și simplu.”
Mesajul din spatele acestor declarații este clar: imprevizibilitatea rămâne arma principală a administrației Trump în această negociere. Garda Revoluționară Iraniană a reacționat rapid, promițând un „răspuns puternic și ferm” oricăror nave militare care vor pătrunde în zonă și avertizând că o eventuală lovitură ar constitui o violare a armistițiului fragil.
Citiți și: Trump anunță victoria și se spală pe mâini: „Iranul a fost lovit, petrolul să-l apere cine îl folosește”
Ce a rupt masa negocierilor
Vance a explicat public de ce discuțiile au eșuat: Iranul a cerut compensații pentru daunele cauzate de loviturile americano-israeliene și eliberarea activelor înghetate, refuzând în același timp să ofere garanții ferme că nu va urmări dezvoltarea armei nucleare. „Avem nevoie de un angajament afirmativ că nu vor căuta o armă nucleară”, a declarat vicepreședintele.
Mohammad Bagher Qalibaf, președintele parlamentului iranian care a condus delegația de la Islamabad, a transmis un avertisment direct: „Dacă te lupți, ne vom lupta.” Între cele două tabere există acum un termen informal — 30 aprilie 2026 — până la care un acord permanent mai este teoretic posibil. Nimeni nu pare convins că se va ajunge acolo, iar fiecare zi care trece adaugă un nou strat de tensiune unui dosar care a depășit demult logica diplomatică obișnuită.