Costul vieții în Austria: Costurile pentru alimente, carburanți și traiul de zi cu zi au explodat în ultimii ani, lăsând tot mai mulți oameni în pragul disperării. Elisabeth, o tânără de 31 de ani din Austria, a ales să rupă tăcerea și să povestească cum arată viața atunci când banii nu mai ajung nici pentru strictul necesar.
Costul vieții în Austria: „Am rămas cu doar 10 euro în portofel”
Era sâmbătă seara, pe 23 ale lunii, când o prietenă a invitat-o să iasă în oraș. La început, Elisabeth a inventat o scuză, spunând că este obosită. Dar rușinea de a ascunde adevărul a fost prea mare. A recunoscut în fața prietenei sale că mai are doar zece euro până la final de lună și a cerut un împrumut de 30 sau 50 de euro.
În acel moment, frigiderul era aproape gol, mașina nealimentată, iar gândul la o ieșire la restaurant sau la o simplă seară în oraș părea un lux imposibil. „Problema nu e doar că mă simt rău din când în când din cauza asta, ci că așa trăiesc de ani de zile”, a mărturisit ea publicației 5 Minuten.
Citiți și ► Criza locuințelor în Austria: de ce mulți proprietari nu vor să își închirieze apartamentele
O viață dedicată muncii, dar cu final de lună în roșu
Elisabeth a încercat mereu să urmeze un drum corect: a fost bună la școală, a studiat, a lucrat inclusiv în străinătate și nu a stat departe de muncă nici în timpul facultății. Și totuși, la fiecare sfârșit de lună, realitatea lovește dur: contul bancar intră pe minus, portofelul este gol și orice cheltuială neașteptată devine o amenințare.
Citiți și: Mamă singură în Austria luptă pentru supraviețuire: „Câștig 950 de euro pe lună, dar numai chiria mănâncă aproape totul”
„Totul s-a scumpit. Benzina costă dublu față de acum câțiva ani. Merg doar la Hofer și Lidl pentru cumpărături, pentru că magazine precum Spar sau Billa sunt pur și simplu prea scumpe”, spune ea. Vacanțele sunt un vis îndepărtat, iar gândul că un plin de combustibil sau o vizită la medic i-ar destabiliza complet bugetul îi provoacă neliniște constantă.
Deși își dorește o viață normală, Elisabeth spune că ajunsese să se simtă sabotată de sistem. „Nu mai vorbim de lux, ci de strictul necesar: hrană, locuință, transport, sănătate. E rușinos că trebuie să cer bani prietenilor ca să îmi cumpăr mâncare”, povestește ea cu amărăciune. Întrebată despre viitor, tânăra recunoaște că nici măcar nu își mai dorește copii, deși îi iubește: „Dacă acum, singură, abia mă descurc, cum ar fi cu un copil? Sau cu doi? Austria se duce într-o direcție greșită și asta mă sperie.”
„Suntem obligați să trăim cu frică”
Elisabeth nu se consideră un caz izolat, ci vocea unei generații întregi. Deși are un loc de muncă stabil, banii nu îi mai ajung, iar spaima de viitor o apasă zilnic. „Trăim cu frica că nu vom reuși să plătim chiria, că nu vom avea bani de mâncare sau că o defecțiune la mașină ne-ar arunca direct în faliment personal”, spune ea.
Apelul ei este direct și fără menajamente: „Nu se poate ca oamenii care muncesc zi de zi să trăiască în sărăcie. Nu se poate ca fiecare ieșire cu prietenii să devină un motiv de rușine și nu se poate ca cei care își dau silința să fie cei care rămân mereu cu mâinile goale.”