Coșmarul unui șomer din Viena, e obligat să trăiască cu 4 euro pe zi: ”Sunt disperat”
Prea mult pentru a muri, dar prea puțin pentru a trăi, scrie Heute. Un vienez (42 de ani) mai are doar 121 de euro pe lună după ce a dedus toate costurile fixe din șomajul pe care îl primește de la AMS. „Sunt disperat.”, declară el pentru sursa citată.
Încă o dată, capcana sărăciei în Austria s-a închis implacabil pentru un bărbat care de puțin timp și-a pierdut locul de muncă li a ajuns la AMS. Domnul S. din Viena-Hernal nu mai are bani din care să se întrețină, nu în ultimul rând din cauza inflației.
Și nu se întrevede o ieșire din situația sa prea curând.
Austria, șomeră cu calificare de psiholog, trimisă de AMS la firme de curățenie: ”Mă simt hărțuită”
Coșmarul unui șomer din Viena
„Acum primesc 913 euro pe lună de la AMS, din care plătesc 585 pentru chirie, 162 pentru electricitate, 30 pentru internet și 15 pentru telefon”, calculează vienezul.
Astfel, șomerului îi rămân doar 121 de euro pentru a trăi, adică 4 euro pe zi. „Și, din păcate, nu pot primi nici ajutoare sociale”, își explică dilema bărbatul de 42 de ani.
Pentru că, pe hârtie, el primește venituri prea mari, dar trebuie să plătească pensie alimentară pentru cei doi copii ai săi. „Aceste beneficii sunt reținute direct din indemnizația mea de șomaj”, explică el. Dar acestea nu apar în declarația de venit de la AMS, pe care trebuie să o prezinte la birouri pentru a solicita asistență suplimentară.
Jumătate dintre șomerii din Austria trebuie să se descurce cu mai puțin de 992 de euro net
Plătește și pensie alimentară
Până de curând, o reducere a pensiei alimentare de către instanțe era exclusă, deoarece nu exista o bază de discuție cu mama copilului. „Nici eu nu pot să găsesc un apartament comunal la preț mic”, spune tatăl, disperat. Din cauza copiilor săi (15, 17 ani), ar avea nevoie de mai mult de o cameră în apartament.
Acum, el critică această politică. „Nu primesc nimic, nu am unde să mă întorc. Toate agențiile de stat au declarat că nu sunt responsabile.”, se arată tulburat, amintindu-și de multe promisiuni deșarte făcute de cei de la conducere.
„Unde este presupusa mea alocație pentru îmbrăcăminte? Acest lucru nu a mai existat de zeci de ani. Așa-numita asistență unică? A fost desființat. Subvenția mea pentru chirie?”, se întreabă el, citat de presa austriacă.
În urmă cu doar patru săptămâni, vienezul s-a adresat biroului de asistență socială. „Nici măcar nu am reușit să trec de holul de intrare înainte de a fi trimis la Volkshilfe”, povestește el. Tot ceea ce rămâne acum este speranța că, până la urmă, se poate găsi ajutor.