Există un film care a emoționat o lume întreagă despre legătura specială dintre om și animal. Un profesor universitar interpretat de Richard Here construise un raport special cu Hachiko. Dacă și în viața ta a sosit acel moment în care vorbești cu animalul de companie, sau dacă ești pur și simplu curios, explorează în acest articol ce înseamnă asta. Și apoi poți (re)vedea și filmul, îl vei înțelege mai bine!. Este un obicei comun care întărește legătura emoțională dintre animal și persoană; de ce afectează sănătatea emoțională atât a indivizilor, cât și a prietenilor lor patrupezi? Tot mai mulți oameni poartă conversații cu animalele lor de companie ca și cum ar fi interlocutori umani. Acest gest poate părea o simplă demonstrație de afecțiune și poate chiar din acest motiv a stârnit interesul psihologiei pentru ceea ce dezvăluie despre persoana care îl efectuează.
Vorbești cu animalele de companie: ce înseamnă
A vorbi cu un câine sau o pisică nu este doar un obicei emoțional. Din perspectivă psihologică, acest comportament reflectă trăsături de personalitate și modalități de interacțiune. De aici apare conceptul de antropomorfism adică acea tendință de a atribui calități umane animalelor. Psihologia avertizează că această practică depășește afecțiunea cotidiană. Reprezintă empatie, imaginație activă și inteligență emoțională – caracteristici care definesc modul în care indivizii construiesc legături, atât cu alți oameni, cât și cu animalele lor de companie.
Comunicarea dintre oameni și animalele lor de companie este una dintre cheile construirii unei legături, ne explică mai bine edicoesmetamorfose.pt. Persoanele care vorbesc cu animalele lor de companie dau adesea dovadă de o sensibilitate remarcabilă față de ceea ce se întâmplă în jurul lor. Recunosc emoțiile altor ființe vii și reacționează cu atenție la ele. Această disponibilitate îi determină să ofere confort, atenție și afecțiune animalelor lor, ca parte naturală a conviețuirii.
Interacțiunea verbală cu animalele este asociată cu o capacitate mai mare de a identifica și regla emoțiile
Nu numai. A vorbi cu un câine sau o pisică implică exersarea imaginației. Se creează scene, jocuri și chiar rutine familiale, în care animalul este un participant suplimentar. Această caracteristică demonstrează creativitate și capacitatea de a crea medii jucăușe care întăresc legătura emoțională din cadrul căminului. Mai mult, interacțiunea verbală cu animalele este asociată cu o capacitate mai mare de a identifica și regla emoțiile . Cei care mențin acest obicei tind să exprime sentimentele mai clar și să interpreteze cu ușurință indiciile nonverbale, cum ar fi gesturile sau posturile.
Citește și: Ce înseamnă să atingi continuu o persoană în timp ce vorbești cu ea, conform psihologiei
Un alt aspect comun este preocuparea pentru bunăstarea altor ființe vii . Acest profil este adesea asociat cu acte de solidaritate, cum ar fi sprijinirea adăposturilor sau a campaniilor de adopție. Relația verbală cu animalele de companie devine o extensie a sentimentului de comunitate și cooperare. Cei care vorbesc cu animalele lor demonstrează mai puțin interes în îndeplinirea așteptărilor externe și mai mult interes în menținerea unor legături autentice. Acest comportament reflectă deschidere față de diferențe și flexibilitate mentală, adaptând limbajul la fiecare animal de companie fără teama de judecată socială.
Conversațiile cu animalele exprimă, de asemenea, importanța constanței și fidelității în relații. Aceștia sunt indivizi care apreciază sprijinul de durată și prezența necondiționată, calități care se reflectă atât în contextul uman, cât și în legătura cu animalele lor de companie.
Nevoia de a te simți însoțit
Ultima caracteristică identificată este legată de nevoia de a te simți însoțit. Discuția cu animalele ajută la reducerea sentimentelor de singurătate și la consolidarea bunăstării subiective. Acest obicei creează un spațiu sigur pentru izbucnirile emoționale, ceea ce promovează stabilitatea psihologică. A vorbi cu un animal de companie are efecte directe asupra bunăstării . Acest obicei ajută la reducerea stresului și a anxietății. De asemenea, crește sentimentele de companie și siguranță, în special pentru cei care locuiesc singuri. În plus, ajută la întărirea stimei de sine și la crearea unor rutine de îngrijire reciprocă care îmbunătățesc viața de zi cu zi.
Deși animalele nu răspund prin cuvinte, ele interpretează tonurile vocii și gesturile . Acest răspuns nonverbal confirmă faptul că comunicarea este mai amplă decât pare. Există chiar teorii care menționează „comunicarea telepatică” cu animalele, înțeleasă ca o conexiune profundă, empatică. A vorbi cu un animal de companie nu este un gest ciudat sau un capriciu cotidian. Este o practică care dezvăluie sensibilitate, creativitate și un mod diferit de a te raporta la lume.