Câte găini poți să ții în curte în România: Puțini români știu că numărul de găini sau animale pe care le pot crește în propria curte este reglementat prin lege. Aceasta stabilește limite clare pentru păsări și animale, dar și condițiile în care pot fi amenajate cotețele sau grajdurile. Cei care depășesc aceste limite riscă nu doar sancțiuni, ci și încadrarea gospodăriei ca fermă zootehnică, cu un regim fiscal și sanitar mult mai strict.
Câte găini poți să ții în curte în România: reguli pentru gospodăriile fără apă curentă și canalizare
În gospodăriile unde nu există racord la apă curentă și canalizare, legislația permite creșterea a cel mult șase animale mari (ovine, caprine, porcine, bovine sau cabaline) și a cel mult 50 de păsări. De asemenea, adăposturile trebuie amplasate la o distanță minimă de 10 metri față de cea mai apropiată locuință vecină.
Legea mai prevede că adăposturile trebuie exploatate astfel încât să nu producă poluarea mediului sau disconfort pentru vecini, iar gospodarii sunt obligați să respecte condițiile de biosecuritate.
Citiți și ► Carne de câine servită la un restaurant din această capitală europeană. Șoc total pentru inspectorii sanitari
Situația gospodăriilor cu rețea de apă și canalizare
În cazul gospodăriilor racordate la apă și canalizare, numărul permis de animale crește. Proprietarii pot ține până la 2 cabaline, 5 bovine, 15 ovine sau caprine, 5 porcine și maximum 50 de păsări. Condițiile privind distanța față de vecini și igiena adăposturilor rămân aceleași. Totodată, deșeurile zootehnice trebuie colectate pe platforme impermeabilizate, amplasate la cel puțin 10 metri de ferestrele locuințelor.
Când gospodăria devine fermă zootehnică
Dacă un gospodar depășește numărul maxim de capete prevăzut de lege, gospodăria este reclasificată automat drept fermă zootehnică. În acest caz, proprietarii trebuie să respecte reguli mult mai stricte și să suporte un regim fiscal specific activităților comerciale. Această distincție are rolul de a separa activitățile casnice de cele comerciale și de a menține un echilibru între nevoile gospodăriilor și respectarea sănătății publice.