Capitala în criză de apă: O țara se confruntă cu o criză de apă fără precedent, iar situația a ajuns atât de gravă încât președintele ia în considerare o măsură extremă: mutarea capitalei. Cu o populație estimată la peste 15 milioane de locuitori, metropola riscă să devină de nelocuit în lipsa resurselor vitale. „Situația este gravă. Teheranul chiar nu mai are apă”, a avertizat liderul într-o declarație pentru presa locală.
Capitala în criză de apă: Lacurile secate și barajele goale, imaginea dezastrului
Declinul este vizibil cu ochiul liber în Iran și cu precădere în capitala Teheran. Potrivit agenției de știri IRNA, unul dintre cele mai mari lacuri de acumulare ale țării ar putea fi complet secat în mai puțin de patru săptămâni. În total, șapte baraje au niveluri de umplere sub 10%, iar două dintre ele sunt deja complet goale. Cele mai afectate regiuni sunt provinciile Hormuzgan și Fars, unde seceta a paralizat complet rezervele de apă.
Cercetătorii climatologi trag un semnal de alarmă: 80% din lacurile de acumulare din Iran sunt aproape goale. Aprovizionarea normală cu apă nu va fi posibilă decât, cel mai devreme, în toamnă, odată cu posibilele ploi sezoniere. În fața acestui colaps, guvernul a recurs la măsuri drastice – până la data de 26 iulie, toate școlile și instituțiile publice vor fi închise pentru a reduce consumul de apă, scrie Heute.
Citiți și ► Austria rămâne fără apă: situația este critică în aceste zone din țară
Critici dure la adresa fostelor guverne și haos economic
Președintele Massud Peseschkian a indicat că seceta prelungită este cauza principală a dezastrului, dar nu a ezitat să acuze administrațiile anterioare de nepăsare și gestionare dezastruoasă a problemelor de mediu. Criza nu este doar ecologică, ci și economică: numeroase fabrici au fost închise, iar mii de locuri de muncă sunt în pericol, ceea ce agravează instabilitatea socială.
Pe lângă eșecurile guvernamentale, autoritățile locale sunt și ele acuzate de proastă gestionare și lipsă de viziune. În acest context, mii de iranieni aleg deja să părăsească Teheranul, îndreptându-se spre regiunile nordice ale țării, unde resursele de apă sunt încă accesibile. Fenomenul este un prim semnal al unei crize umanitare care ar putea escalada rapid.