in

”Balul Mărțișorului” la Graz. Iată povestea asociației care organizează de ani de zile evenimente culturale românești

Despre familia Mircea, Lia şi Cristina Popi au auzit cu siguranță foarte mulți români din Austria. Au venit în 1989 în Austria, cu gândul să plece în Canada, pentru ca mai apoi au decis să rămână și să se integreze perfect. Nu au uitat niciodată însă țara natală și au pus la cale proiectul lor de suflet: Asociaţia „Dor Călător“ pentru promovarea culturii şi tradiţiilor româneşti. Și în acest început de an, pe data de 2 martie, a.c., Asociaţia „Dor Călător“ va organiza un Bal al Mărțișorului.

Jurnaliștii de la România Liberă au fost în vizită la familia Popi și au realizat un material în care sunt descrise momente din viața familiei, problemele cu care s-au confruntat dar mai ales evenimentele românești, pe care le-au organizat de-a lungul timpului. 

„Evadarea“ către emigraţia izbăvitoare s-a petrecut cu doar câteva săptămâni înainte să izbucnească Revoluţia de la Timişoara. Era rezultatul unor suplicii pe care Mircea, soţia sa, Lia, şi micuţa lor Cristina (pe atunci, 11 ani) nu le mai puteau îndura sub Ceauşescu. Ultima lovitură primită a fost confiscarea casei deţinute ca moştenire de familie în oraşul de pe Bega.

„Era o frumuseţe de proprietate, cu 10.000 de metri pătraţi, deţinută de bunicii Liei, pe care Partidul Comunist ne-a confiscat-o în numele celebrei sistematizări. Am primit la schimb un mic apartament, dar nu ca proprietate, ci în chirie. A fost picătura care a umplut paharul răbdării, şi atunci ne-am decis să fugim din România. Am ajuns toţi trei la Maribor, în Iugoslavia (acum, oraş în Slovenia), unde am lăsat maşina ca plată pentru un taximetrist ce ne-a dus în Austria, în celebrul lagăr pentru refugiaţi de la Traiskirchen, lângă Viena.“

Amintirile lui Mircea Popi tremură încă de emoţie şi nu lasă uitat niciun detaliu. Nici măcar pe acela că ţinta familiei sale nu era Austria, ci Canada. Dar, în aşteptarea formalităţilor de azil politic nord-american, micuţa Cristina avea să le schimbe planurile. Era în clasa a VI-a, acum elevă în Austria, iar felul ei natural de a se integra rapid avea să le influenţeze proiectul iniţial. A început să înveţe bine limba germană, era ca peştele în apă printre elevii locului. Această curgere parcă firească avea să vină la pachet cu tot ce destinul le pregătea părinţilor ei pentru ca Austria să nu le fie doar o ţară de tranzit.

Continuarea articolului pe România Liberă

 

Like
Follow

Scrisoare deschisă a unui grup de români din Austria: ”Vrem mai multe secții de vot la europarlamentare”

Dimensiunile incredibile ale transportului public din Viena: cifre, clasamente și proiecte inovatoare