Pe 10 iunie 2025, Arthur A., un tânăr de 21 de ani, a revenit în locul care pentru el simboliza eșecul: liceul BORG din Graz, Austria. În acea dimineață, la ora 9:43, a intrat în clădire, s-a baricadat într-o toaletă și, la doar câteva minute, a început unul dintre cele mai sângeroase atacuri din istoria recentă a Austriei. Înarmat cu o pistol și o pușcă cu țeava tăiată, a intrat în două săli de clasă și a ucis nouă elevi și o profesoară. Alți unsprezece au fost grav răniți. La sosirea poliției, și-a luat viața.
Visul de a deveni „lunetist” profesionist
Arthur era considerat un singuratic. „Era doar… puțin diferit”, a declarat un fost coleg pentru Kronen Zeitung. Vorbea rar, nu era sociabil și prefera să-și petreacă timpul în fața calculatorului. La început, juca simulatoare precum SimCity, dar a trecut rapid la jocuri de tip first-person shooter (trăgător cu arma în primă persoană), unde își crea avatare care îi semănau. În lumea virtuală, a trecut de la simplu jucător la un „ucigaș” digital.
Avea un singur prieten apropiat. „Eu și Arthur eram ca frații”, a povestit acesta pentru presă. Petreceau nopți întregi eliminând inamici virtuali. „Și da, câștigam des.” Visul lor comun? Să devină lunetiști profesioniști în jocuri video și să câștige până la „50.000 de euro pe lună”. Arthur fusese susținut de mama lui cu hardware performant, în timp ce prietenul său nu a avut același noroc.
De la izolare la furie acumulată
În 2018, Arthur și mama sa s-au mutat în Kalsdorf, lângă Graz, sperând ca un nou început la o școală cu profil IT să-i ofere o șansă reală. Însă eșecul l-a urmărit. A rămas repetent de două ori și s-a simțit mereu marginalizat de profesori și colegi, în ciuda inteligenței sale evidente. „Spunea că nu-i pasă”, își amintește prietenul. „Dar simțeam că nu e adevărat.”
După un test eșuat la armată, o ucenicie abandonată și luni întregi de șomaj, Arthur s-a înscris la Agenția pentru Ocuparea Forței de Muncă (AMS) în ianuarie 2025. Potrivit anchetei, în acea perioadă a început planificarea meticuloasă a atacului.
CITIȚI ȘI ► Doi români răniți în masacrul de la școala din Graz, unde 11 persoane au murit sub gloanțele unui fost elev
Pregătiri morbide și un plan extins
În lunile care au urmat, Arthur s-a antrenat zilnic cu jocuri de tip shooter (trăgător cu arma), s-a înscris la un club de tir și a urmărit obsesiv videoclipuri despre atacuri în școli. A încercat chiar să construiască o bombă artizanală, dar fără succes. În paralel, s-a pregătit pentru evaluarea psihologică necesară achiziționării unei arme, și a păcălit evaluatorul. Pe 5 iunie și-a cumpărat legal un pistol și muniție.
În ziua atacului, i-a trimis mamei sale un videoclip de rămas-bun în care îi spunea: „Mulțumesc pentru grija ta. Te rog, ai grijă de pisica mea.” În notițele sale, reiese că intenționa să omoare și mai mulți oameni. Tragedia ar fi putut avea proporții și mai mari.
CITIȚI ȘI ► Atacul armat de la liceul din Graz a fost planificat meticulos: 11 morți în doar 7 minute
Un șoc pentru cunoscuți
După ce vestea atacului a devenit publică, numele lui Arthur a apărut într-un grup de WhatsApp al foștilor colegi. „Oare e Arthur al nostru?”, întreba cineva. Alții glumeau: „Arthur, trăiești?”, fără să știe că acesta își luase deja viața.
„Am fost cu toții în stare de șoc”, a spus prietenul său pentru Kronen Zeitung. „Nimeni nu l-ar fi crezut capabil de așa ceva.”
Un caz cutremurător care ridică întrebări dureroase despre singurătate, fragilitatea psihică, jocurile video și lipsa intervenției sociale. Arthur A. a lăsat în urmă o comunitate traumatizată și o națiune în căutarea unor răspunsuri.