Armata Austriei recunoaște că este complet lipsită de apărare împotriva rachetelor. Războiul din Ucraina a făcut numeroase forțe armate din întreaga lume să se gândească intens la propriile echipamente și capacități.
Războiul ruso-ucrainean arată cât de importantă este apărarea antiaeriană pentru apărarea militară națională. „Superioritatea aeriană este factorul decisiv în acest război”, a scris Forțele Aeriene Ucrainene pe Twitter, potrivit „Standard”.
„Dominația în aer face posibilă atacarea forțelor terestre ale inamicului, lanțurile de aprovizionare și alte obiecte militare importante”. Un lucru este clar: superioritatea aeriană a jucat de fapt un rol cheie în toate conflictele de după cel de-al Doilea Război Mondial.
Citiţi şi: Austria a activat sistemul de ALERTĂ cu privire la alimentarea cu gaz. Urmează raţionalizarea?
De ce este atât de importantă suveranitatea aeriană
Acest lucru este confirmat și de Reinhard Kraft, comandantul Școlii Forțelor Aeriene și Forțelor de Apărare Aeriană a Armatei Federale: „Cea mai importantă sarcină într-un conflict este în primul rând lupta împotriva forțelor aeriene ale inamicului”.
În Ucraina nu este posibil ca apărătorii să-și apere propria supremație aeriană. De aceea, președintele Volodymyr Zelenskii a cerut NATO să impună o zonă interzisă de zbor de săptămâni. De teama unei escaladări a situaţiei, însă, acest lucru a fost respins până acum.
Pentru o apărare de succes în aer – și împotriva rachetelor de croazieră – este nevoie nu doar de aeronave de luptă, ci și de sisteme de apărare la sol cu rază medie și lungă de acțiune. Potrivit Pentagonului, forțele lui Vladimir Putin au tras peste 1.400 de rachete balistice și de croazieră în Ucraina de la începutul invaziei. Dacă Austria ar fi ținta, nu s-ar putea apăra.
Citiţi şi: Nehammer recunoaște: Austria „a fost întotdeauna” un loc de întâlnire pentru spionaj
Perspectivele nu sunt roz
„Sistemul austriac cu tunuri antiaeriene duble de 35 mm ale forței de apărare aeriană de la sol poate lupta cu o rachetă de croazieră la apropierea finală (până la 3.000 de metri de țintă) – dacă radarul recunoaște ținta”, a explicat colonelul Thomas Golda de la Școala Forțelor de Apărare Aeriană. Tunurile gemene antiaeriene au intrat în funcțiune în 1985.
Dar „distrugerea rachetei de croazieră este [atât de] puțin probabilă”, chiar și ofițerul a recunoscut. În general, perspectivele nu sunt roz, deoarece potrivit lui Golda, o rachetă balistică „nu ar putea fi alungată” de armată.
Sursa: Heute.at, ZiarulRomanesc.at